Jurnalul de-o zi al unui nebun sanatos

Cealalta jumatate spuse: sa faci astfel incat sa nu te calce astia pe coada. Raspuns: dar frigul si apa ma linistesc. Nu, n-ai inteles, este vorba despre caldura si intuneric. De cand, acolo unde este intuneric, e cald ? Din totdeauna minerule. Eu nu sunt miner...O, ba da, unul inegrit de carbune si cu tigara in coltul gurii. Unul ale carui vise sunt sticla de vodca si gratarul in sange. Si mie imi place gratarul in sange...stropit cu cognac caramelizat si cu mult piper verde...Esti un prost, gratarul ala frige mici si fleica...ce tot visezi la pffeferstick, imbecilule? As vrea sa citesc, sa invat minerule, nu-mi place mina ta intunecoasa si calda...Ce-mi spui mie ce vrei sa faci tu? Si nu te mai vaita, copil prost ce esti.
Imi aprind totusi o tigara. Fumul tare ma ameteste putin. Si in urechi imi rasuna: "unde cauti tu, unde cauti tu iubirea...nu sti ca-i aici? unde cauti tu...".
Serpi rosii iesira de sub dulapul de la bucatarie. Se rasucire ca o liana pe trunchiul copacului fosforescent. Incepu sa ploua cu picaturi negre si vantul scurma pamantul uscat. Inele de aur alb, topit imi stransera craniul. Minerul avea dreptate: antracitul straluceste.
Flori albe de ghiocei, atat va ofer. Unde cauti tu...?

...sa ninga mult. Zapada alba si calda sa se asterne peste pamantul negru si zgribulit. Norii cenusii de greutatea fulgilor de nea sa nu ameninte somnul atat de dulce al copiilor ce viseaza sanius. Sa fie cald si moale in zapada peste care iepuri cu blanita alb-gri lasa urme lunguiete pe zapada impecabila. Sa acopere mizeria si mizeriile lasate de lume-n urma lor. Sa uniformizeze cerul cu pamantul iar legatura dintre cele doua sa fie doar dara de fum alb din cosurile caselor...
Am citit un ultimele zile tot felul de prostii. Si ma intorc si ma reintorc...ma framant pe marginea dintre zapada, cer si linia orizontului. Peste tot lumea se intreaba ce-si doresc femeile. Chiar asa, ce-si doresc domnule, femeile? Sa fie protejate, sa li se spuna povesti cu balauri imaginari si un cavaler in armura sau fara armura, care sa-l rapuna dupa o lupta dreapta, finete dar fermitate, dragoste paterna cu dragoste materna, afectiune dar libertate...admiratie, stupefactie, genialitate, dar stabilitate, protectie ( am mai zis ? ), in fine...toata lumea teoretic stie "ce-si doresc femeile...".
Raspuns gresit. Toata lumea stie. Efectiv toata lumea, toti, toti. Mai putin ele...
Frigul vindeca ranile pamantului si-l uneste cu cerul. Gerul face ca orizontul sa para mai aproape si translucid. Copacii trosnesc la fel in soba si de frig...
Mantia stralucitoare reflecta lumina in toate partile. Iarna nu te poti ascunde de tine, vii peste tine gramada aluecand pe ghetusul ce ti l-ai facut in fata casei, tot foindu-te cu...
Rusii fac baie in ape glaciale si se spala cu zapada.
Barbatii sunt de ne-nteles ? Doar ei stiu ce-si doresc...nu-i asa, femeile...

Ia sa vedem !

Booon, deci!
Evident ca majoritatea scrierilor mele fac parte directa si nemijlocita cu viata mea, cu dorintele mele si cu persoanele si personalitatile (sic!) prezente in aceasta valtoare plina de bule de aer sufocant si stralucitor...
Eu, cand public ceva, este pentru ca simt ca am ceva de zis. Acest "ceva de zis" reprezinta dorinta de a preda niste experiente, niste simtiri, care sper sa fie citite si intelese de cei care pot fi sau pot ajunge in situatii similare.
Am fost acuzat deschis si nemijlocit ca imi plang de mila. In primul rand, nu asta este ideea, si, chiar daca este adevarat, sau nu, insist in a expune lucrurile care ma innebunesc, pe care le judec, pe care nu le inteleg, in vederea expunerii lor, si nu a atragerii de mila, compasiune...etc. Nu am nevoie de nimic, de la nimeni, din acest punct de vedere.
Sigura ca da, framantarea si framantarile imi sunt extrem de caracteristice, si, din acest motiv, par razgaiat, de neinteles, cam ca o femeie ...stiti voi cum. Nimic mai adevarat!...dar...
Ce expun eu este adevarat. Nu-mi poate spune nimeni in lumea asta ca ...ba...nu ai dreptate.
Deci, expunerile mele sunt rodul unor framantari, pe care le public, pe care le sustin si despre care imi face mare placere sa vorbesc.
Si inca ceva. Toti oamenii sunt buricul pamantului. Si eu la randul meu cred acest lucru despre mine, iar daca cineva nu este de acord cu aceasta idee, poate sa-mi scrie si desigur ca voi fi deschis la dialog.
Suflu si-n iaurt. Sunt de neinteles. Sunt ca o femeie fiziologic cu probleme. Si ce daca! Fac gafe! Ei si ? Platesc pretul si ma repliez.
Eu stiu ca pana la urma...tot ma iubiti desi va scot din minti...doamnelor...
Ce magar!
Pupati-ma!
Merit!


P.S. NU sunteti voi mai feministe cat pot eu sa fiu mai ...putin masculin ...in gandire...evident!

Gemete...de furie!

Categoric sunt un om cu probleme. Multe si variate. Tot categoric sunt un om impulsiv. Probabil ca o sa spuneti ca traiesc la limita nebuniei...cam asa e. Dar sa stiti ca si pe mine ma deranjeaza asta. Si ma mai deranjeaza cate ceva:
Cu liniuta:
- urasc nehotararea oamenilor, a felului gretos de ascundere in spatele degetului si a presupusei lipse de memorie a celui ce va vorbeste. Probabil ca, clasa politica mizeaza din greu pe "lipsa" de memorie a oamenilor...unii cred ca uita repede, asta chemandu-se "adaptare la situatii"...hmmm...
- probabil ca tot din cauza problemelor mele am devenit inflexibil. Mai sa fie...inflexibil ? Daaa, inflexibil in fata autominciunii, in relatia dorinta-putinta-realitate. Dorinta este putinta, nu?, iar realitatea oricum supara pe toata lumea. Mai ales pe mine...
- tot eu sunt vinovat pentru ca am asteptari. Adica, persoanele care-mi inseala asteptarile sau imi dau mesaje false se oripileaza la reactiile mele de furie spumeganta si zgomotoasa.Mi-a zis cineva cum ca nu as aborda lucrurile direct. Nu zau...
- dar supararea mea mare este sensibilitatea mea. As vrea sa involuez la stadiul de molusca tampa si sa nu mai receptez mesajele unora, sau altora, mesaje apoi vehement negate, dar care in cele din urma sunt vehement sustinute, cerute in genunchi, sa nu mi se mai spuna "ai avut dreptate" si alte balarii fara sens,noima, dar mai ales fara onoare.
- mai mai deranjeaza ca singurul lucru care ma linisteste este mancarea. Mananc putin prost si fara rost...

Va urez...succes!
Pofta buna!

Anunt

Pe aceasta cale, tin sa va informez ca rulmenti Prada nu se mai fabrica, deci nu mai intrebati...

Asta e copiata!

Ce expresie detesta Iisus?

"Nimic nu e batut in cuie!"


http://alexvidia.blogspot.com/2009_11_10_archive.html

Nu calatoriti fara bilet!

In marea lor majoritate, femeile sunt fricoase. Foarte fricoase chiar. Cele care nu sunt fricoase, ca sa-si ascunda frica, devin posesive. E o caracteristica, dupa parerea mea generala. Evident ca frica este ascunsa acolo in fiinta lor considerata foarte dorita. Sau sunt eu misogin.
Evident ca sunt.
Dintre toate carateristicile negative ale femeilor, cel mai tare detest frica. Normal ca nici barbatii nu-s infailibili, deci probabil ca si eu sunt fricos in felul meu...sau al lor ( al barbatilor ). Poate ca si eu sunt un fricos.
Reactia femeilor in fata fricii este de cele mai multe ori o fuga sanatoasa, pe locul doi fiind ascunderea adevarului, pe locul trei este posesivitatea, a patra reactie fiind cea a drobului de sare ...
Si uite asa, astazi, am calatorit cu tramvaiul, fara bilet. Si ma tot gandeam...daca apare vreo echipa de controlori...ce-o sa le zic. Eu zic ca sunt un cetatean destul de respectabil si...nu se face sa te certi cu echipa de control...Dar daca o sa-mi ceara actele, daca...o sa-mi dea amenda si o sa ma intorc acasa cu rusinea de a fi primit o asemenea mustrare...hahahahaha...
Stiti de ce am calatorit fara bilet ?
Casa de bilete era inchisa de dimineata...

High sictir!

Fram, catelul polar...

E doar un catel zburlit. Si in forma asta de catel alb-crem, zburlit si apatic, am revazut, sau nu, nu am revazut, mi s-a adus aminte ca, o clipa, a fi uman este mai inainte a fi un biet catel zburlit. Unul micut asa cu ochii negrii si nas umed, tot negru. Cu o privire ciudat de inteligenta si, da, o da, binevoitoare. Pai dragii mei, nu am mai vazut o privire de om binevoitor de ... Pai de...
Si sambata, catelul asta zburlit era sa-mi faca urata si teribila figura sa-mi moara. Urata figura...sincer, am paralizat. Cel mai probabil sunt un om foarte slab, dar am avut o clipa in care timpul a murit. Si cand moare timpul...
In cele din urma, timpul a fost binevoitor si a luat-o iar la goana. Picatura dupa picatura, strop dupa strop, secunda cu secunda cretina natura umana, incepe sa spere. Adevarul este ca in clipa in care aceasta speranta s-a materializat in limbuta rece si decolorata pe buzele mele incordate, ceasul a lacrimat, tot pentru o clipa...
Si e doar un catel zburlit si ...care de zburlit ce e tinde sa ceara socoteala cretinitatii...si crestinatatii. Acum fiecare se aseaza de partea uneia sau alteia.
Eu am fost in locul meu doar. Si este ciudat cum am trecut de la cretinatate la crestintatate...

Turism...mental...

Fiecare om are micimea sa. Sau maretia sa.
esti....normal....esti om....esti tu....
off!
intotdeauna lunea vezi totul in gri....
le are pe amindoua
e cu si nu cu sau
fiecare om are si pe si ...si pe sau...permanent si in orice clipa
altfel ne-am desprinde si am levita intre ...
euri ?
tie nu-ti e bine...
echilibrul....ying si yang....
adevarul si viata ?
alfa si omega ?
nu, nu-mi e...
e greu sa gasim...adevarul absolut...piatra filosofala....
oare o cautam cu adevarat ?
nu sunt toti facuti sa se apropie macar de ea....
eu nici nu o caut...sunt prea superficial...
probabil ca asta e solutia...sa nu o caut
in fond, ce va fi sa fie....este...si o sa fie....

Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?

Calatoria...

Leapsa, fara leapsa!

O leapsa de la http://intelegi.blogspot.com/, prin http://aberatiazilnica.blogspot.com/2009/07/leapsa-fara-leapsa.html

Iulia si Andu adicatelea ( mi-e lene sa fac hiperlincuri )

Deci !

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Sa fiu lasat in pace sa fac asa cum cred, nu-i asa, eu de cuviinta...
2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
As face totul! Tuturor...
3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Da! Sa le fac in ciuda!
4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
"Te-ai schimbat mult....si nu in bine, Dane!"
5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
"Asta a fost un nebun. Pacat..."
6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
"Nascut natural. Decedat prin moarte..."
7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?Tractorist...
8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
Nimic. E imposibil sa esuez in asta...
9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
"Bunicu' a fost un om frumos..."
10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?a.Ai facut vreun bine in viata ta?b. E posibil ca Doamne Doamne sa aiba nevoie de mine ?c. Oare cat o costa coscigul pe care o sa-l cumpere astia ...?

Yo-Yo

Nisipul ardea fin prin rochia ta galbena si moale... Pana la urma cerul e albastru pentru ca asa vrem noi!
Pescarusii au o mare problema cu soarele...acesta arde scoicile si le usuca intr-un desen superb din calciu...sunt efervescent, nu? Ah, da! Si marea...am iubit MAREA de copil. Si pentru ca marea e atat de expresiva, sa vedeti cerul...albastru, alb...rosu, violet!...negru. Foarte negru, alb laptos plin de nori albi...cenusiu, rosu iar...cu gene lungi de fecioare smede cu cobilite de apa din rauri invizibile.
Unii isi inchipuie ca navigheaza pe mare...
As putea sa am curajul sa spun ca intre mare si cer e doar mult, foarte mult aer. De fapt ...si pescarusii sunt tributari aerului. Dar si marii...
Malul e verde. Bugalow-uri fara curent electric si fara civilizatie occidentala isi arata culorile arse catre aripile albe ale pasarilor. Si barci! Eu nu am mai vazut barci de lemn de tare multi ani...
Ici colo plase de prins peste.
Nisipul e parca prins intre doua banchize: a apei si a aerului. Si nu e deloc rece!
Mi-e frica sa-ti miros parul...am intrat in apa si mi-a fost frig.
Apoi nu mai stiu...nsipul s-a albit, barcile au fugit speriate spre adancuri neasteptate. Imi aduc aminte doar ca te-am sarutat...un gest neobisnuit de curajos din partea mea. Marea era rosie, tu erai albastra...sau nu...nu...
S-a lasat seara...cred ca am facut insolatie...pielea mi-e rosie si amintirile...
Un zgomot de motor incins ma trezi...Otel pe otel, negru pe negru...am uitat...dar zambesc, in coltul gurii...hehe...
Panze triunghiulare se vad departe...

Amor...transfrontalier...

Sa ne inchipuim urmatorul decor: un burg linistit cu iz medieval...pereti plini de iedera...Acest oras are si-o gara...din trenul care...evident a...acostat in gara cu burgul medieval plin de iedera, cam...paros...
Personajul pasi pe peron. Dupa mine, seamana cu un cocostarc nebarbierit, dar asta nu e treaba mea. Din culise, o dama bine fugi catre el. Timpul se opri in loc...ma rog...de parca acolo n-ar fi deja intepenit, dar...sa zicem ca timpul se opri in loc...
Dintr-o data ...( ca melcul ...tusti )...aparu...Bulan...stramos de zeama...asta de seama a lui Atilla.
Timpul se opri in loc a doua oara...deja va simt cum cascati plictisiti cu atatea ruperi de ritm, dar mai aveti un pic de rabdare cu mine...adica...cu eroii mei...
Ce ziceam ? Asa...deci, stop cadru. Stranepotu lui Atilla, ajunse fata in fata cu nepotu lui Stefan...de prin partile...sarate. Acum nu stiu ce s-a mai intamplat. Doamna cu pricina are niste ...probleme acustice...adicatelea, toate ii scartatie. Prin casa...eu...n-am auzit, deci nu e o barfa beton.
Pentru moment si aerul se termina in oraselul linistit...plin de scartaiala.
Apoi...liniste.
Cei doi parasira lumea asta...si stranepotu gusta saratura nepotului...no...ii buna...ioi...ii buna...
Pusta se innegri de suparare...iar badea cartan zambi agatandu-si opincile...opincile.
Tot ce-am inteles eu din povestea asta e ca nu se stie de ce, transfrontalier, zambetul nu se sterse...de pe chipul...

No...kosonuk sepem...ciocolom ( traducerea si adaptarea ) ...hahaha

P.S. Love is the answer!!!!

De vorba cu...

...tati, din ce este facuta oglinda ?
Din sticla vopsita taticule...
Da?...dar sticla din ce este facuta ?
Dintr-un nisip.
Dar nisipul ?
Nisipul este facut de Doamne Doamne, tati.
Da ? Dar cerurile cine le-a facut ?
Tot Doamne Doamne tati...ca sa aiba unde locui...

Boreale

Si am stat un pic...si norii josi, pufosi si amenintatori mangaiu pamantul cu ploaia iute, avida de pamant...nucii falosi si verzi, atrag fulgerele albastre. Pana la urma, pamantul le inghite pe toate. Chiar si fulgerele. Oare unde se duc ele...cand mor zdrobite de pamant, prin nucii care...de obicei scapa cu viata sub naucitoarea lovitura a zecilor de mii de volti. De ce tocmai nucii si nu plopii inalti si de forma unei flacari...verzi ?
Dar soarele isi lasa forma si directia in floarea lui.
Intr-o seara am vazut o stea cazatoare...banal nu ?
In alta seara am vazut cerul inorat si inrosit de luminile orasului...cand ninge, cerul e tot rosu, sangeriu, creand un contrast atat de puternic cu cerul negru al ploii torentiale ce lasa salcamii in floare.
Tu ai curaj sa privesti cerul ?
Si iar am stat un pic.
Si am prins radacini pe locul unde ai aruncat...
Si am stat in ploaie cu copilul meu...
Am promis!

Aurore

Ciuperca prinse piatra in pumni si o stranse. Sfaramata, trozni in dintii fierastraului dus la ceaprazuit. Oasele devenira rosii iar carnea galbena. Ochii se deschisera mut si intunecos.
Stiati ca cerul, in spatiu, e negru ?
Albastra e doar iluzia heruvimilor izgoniti din rai.
Trag din tigara si fumul se impleti elegant in dansul impus de aerul ce a inghetat. Ametit de imaginea verdelui frunzei de mucegai, inspir sporii...din mine vor creste brazi inalti si frumosi destinati dintilor acum ceaprazuiti ordonat...unul la stanga...celalalt la dreapta, unul dupa altul.
Apa planse lacrimi de bijuterii furate de hoti imaginari.
Ce se intampla ? Sticla imi uda tamplele infierbantate. Zale din fluturi rosii si negri imi devoreaza lacom trupul uscat, facut din atomi de hidrogen extrem de flamabil.
Girafe galbene mi se uita in ochi. Iarba le creste spontan si grabit tot din ochi. Mi-e rece. Coltii de metal cald si placut ma privesc in ceafa. Ma intorc si zambesc. Oglinda neagra ca un taciune vibra in zambetul meu reflectat catre cerul...albastru ?
Focul deveni de neuitat atunci. Caruseluri se grabira sa apara iar zambetul nascu copii vii cu fete albe si ochi...ah ce ochi au copii...
In forme rombice caruselul se invarti lasand dare de scantei fara stralucire. Ma intreb...unde sunt copii ?
Ma disec de viu pe masa de operatie a unui doctor...fara de arginti. Sunt roz. Sunt alb...asa vreau eu. Mi-e dor de Crina! De mirosul pucioasei albastre al batului de chibrit, a carui teorie arde din temelii tomuri incomplete ale unor autori ce nu au existat niciodata. Mi-e dor de Crina...lacrimile imi umplura ochii...aurore borelale...
Oare ce e dragostea ?

Ah...

Flavia

Dragii mei, vreu sa transez public o speta ce ma scoate din fire.
Acea speta este cu Flavia si este vis-a vis de comportamentul meu.
Va rog deci sa-i transmiteti acestei persoane, fiecare in parte din toate cate ma cunoasteti, realitatea relatiilor mele cu voi, cei din lumea virtuala si nu numai.
Va rog sa faceti asta, de dragul meu si pentru a linisti persoana in cauza si pentru a o opri sa ma improaste cu noroi.

Va multumesc anticipat.

There is one thing worse than death...life

Nimic mai fals.
Viata trebuie, da, chiar trebuie traita complet, enorm, puternic cu dragul de a trai asa cum unii sunt indragostiti doar de ideea de a iubi. Contagios si ...
Ghilimelele...
"Cred ca m-am imblnavit de moarte...in ziua in care m-am nascut..."
Chiar asa? De moarte?
Am fost in mod deschis acuzat ca traiesc prea intens. N-am inteles nimic, evident.
Sa traiti voi ma, voi sa traiti mai putin intens...e greu sa-ti asumi...existenta. Ipocritilor.
Si cu toate astea...uneori ne-ar...ghilimele..."trebui, o mie de ani sa recladim ce am sfaramat aseara cu despartirea noastra...si nici atunci nu-i sigur, c-am mai putea sa fim..."

Oricum, singuri vom petrece cea din urma clipa.

Ridic din nou paharul...si vars un pic din el.

Va iubesc existenta si sufletul. Iubesc viata. Eu ? Da, da...chiar eu.


P.S.
Acest post este dedicat vietii.
Si unei anumite persoane.

Va urez sa traiti ma!

..vietii...

Î: Ce zi e azi?
R: O zi prea tarziu...

Tainite si tainuiri...

Incerc sa scap din aceasta idee proiectiva cumva, si proiectata cumva, asuprea mea. Ca un observator, ca un turn de control al propriilor mele ganduri si reflectii. Ma las prada gandului ca numai eu am dreptate sa...sau sa...si ma deranjeaza ca-mi vad proiectia puntului unic, irepetabil al simturilor si judecatilor mele. Eu vad, eu simt, eu analizez, hotarasc, decid, pana aici. Ajunge cu persoana intai! Voi vorbi la persoana a 3-a...aaaa cum adica eu voi vorbi la persoana a 3-a ? Adica tot eu ? Doame Dumnezeule cat voi exista, voi fi egoist incurabil. Da, da! Si tu la fel, cititorul meu sa nu crezi ca se poate altfel. A murit si capra vecinului....deh...
Si atunci? Atunci, am deosebita placere ( evident sa-mi faca tot mie placere! ) sa...sa citim, cu si despre un personaj ce ma fascineaza, la fel ca pusculita din tabla, cu cifru altcatuit din 3 cheite de la 1 la 10...a carui descoperire mi-a facut o mare placere, mai ales pentru ca pusculita era goala....
Deci ?

Punem ghilimele, si rostim:

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite.De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."

Nu-mi aduc aminte nimic...iar eu ? Ce-ti aduci aminte cititorule despre tine ? Te schimba amintirile si te zdrobesc sub apasarea lor ...te striveste schimbarea oglindita de propria-ti existenta ?
Iti aduci aminte de ...cum altfel...mine ? Nu e deloc persoana a 3-a si sa mor daca mai pot simti ceva din tine...sa mor....

Ah ce mult ma ajuta ghilimelele...incredibil...

" Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, dealtfel..."

Zambeste, te rog...zambeste...

Barlogul...

Randunici negre si zvelte taie aerul rece al diminetii. Roua miroase a miere. De jos din iarba, puteti vedea burta alba si dunga rosie a micii pasari prevestitoare de primavara. Stiu ca primavara a venit de ceva vreme, stiu ca informatiile sunt un pic anacronice...
Mi-ar placea sa vedeti o pereche de randunici construind un cuib ...neobosite, muncind toata dimineata, apoi odihnindu-se zgomotos si vesel pe ramurile unui tei batran...
Sub norii grosi luminati de soarele apusului, zboara frant sus de tot dupa mustele grase si pline de proteine. Ca mai apoi, seara sa se adapasoteasca in preajma cuibului efectiv construit cu migala si saliva lor. Cuib ce poate rezista ani de zile, daca este construit bine si intr-un loc ferit.
De ce spun toate astea ? Ei bine sunt pe cale sa-mi achizitionez un barlog !
Bine, nu-l voi construi eu , slava Domnului ca s-a ocupat altcineva de asta. Construit de mine, probabil ca ar fi fost o constructie complet ineficienta ( pentru locuit ), inalta si stramba...ca mine ( nu, eu nu sunt inalt ci doar stramb ).
Va imaginati oare un barlog ? Adanc sapat in pamant, cald si captusit cu pene si blana...bine, asta nu inseamna ca am vreo companie gestanta ...doar asa, ideatic, sa zicem ca ursoaica ( cum dracu am trecut de la randunici la ursi nu stiu, dar nici nu conteaza, sper sa prindeti ideea ) ar ramane gestanta. Cum cu cine ? Cu un pui bineinteles!
In sfarsit...ah la dracu! Cine a mai vazut barlog cu bar ? Doamne ca numai la prostii va sade capul!
Deci ? Va urma un barlog, padurea de fapt este o jungla urbana, iar randunica ...zboara sus, nu ?
Una peste alta, la mine randunica e ofitera(ul) de credit, ursoaica e contul de la banca iar promisiunea e....

Sa traiti...bine...

P.S. Pentru persoane avizate: padurea cu ratuste arata tare bine in perioada asta....

A urmat ? Hihihihi....

...si m-am dat deoparte...

Nu stiu cum sa incep...iar sa termin ce am de spus oricum nu voi sti. Stare de imponderabilitate. Inoperabila. Hmmm miros a fetid. Cine dracu m-a pus sa ma miros ?

Martie...

Apoi...toata porcaria asta.

Nu, nu ...

Dar sa va spun o chestie pe care am invatat-o de la cineva: bai tovarasi suferinta va face sa simtiti ca traiti...adica...asa zis eu, dar sa stiti ca nu sufar, nu, doar ma tavalesc pe jos ...

Nu sufar pentru ca nu merit. Ce credeati ca oricine merita sa sufere ? Aiurea...

Mi se reproseaza periodic in ultima vreme cum ca nu as mai fi acelasi...de fapt ca nu mai sunt deloc aceeasi persoana ca acum...ceva vreme. Nu, nu mai sunt si...
Aici apare o problema . Sunt egoist! Da, sunt si ma mai fac! Mai dar cel putin am curajul s-o recunosc. Ca in problema chinezului care ameninta sa se arunce de pe pod...a blocat circulatia si un nene binevoitor i-a...impins o mana de ajutor...ai grija ce-ti doresti ca...
Si acel nene mie mi se pare cea mai tare arma impotriva egoismului egocentric scarbos de care poate da dovada cineva...
Dar...acel cineva ce motive are sa moara...( pentru ca culmea norocului....nenea ala, sinucigasul, nici macar n-a murit ! )...de ce oare ? Hihi...

Si a trecut si 23 Mai...nu aduce anul ce aduce ceasul.

Oricum, cineva m-a readus in lumea normala...ce tot atata armonie, visare si ...empatie...empatie...empatic...fara a fi vreun pic simpatic...hehe.

Bun, deci!

N-am nici cea mai vaga idee despre ce va urma. Oricum ceva va urma...
Aaaa asa, am mai multe de reparat: o inimioara, de returnat un harddisk, de dat 0 restanta...chestii usoare.

Buna Dimineatza!

Va urma...

Shhhh

Shhhh tacere!
Taci! Ma deranjeaza ce-mi spui...ma enerveaza adevarul, realitatea.
Spune-mi ceva frumos.
Pleaca! Nu vreau sa fii langa mine....shhh nu spune nimic si du-te.
Sa nu te intorci zambind in coltul gurii. Nu vreau nimic de la tine.
Sa nu trantesti usa...o sa-mi trezesti demonii. Mi-e atat de drag de ei...
Nu, nu vreau nimic de la tine.
Apoi sa nu vi sa-mi reprosezi...e alegerea mea!
Coltul e prafuit si rece...
Tacere....shh, taci!

Leapsa...obosita...

Ia luati una calda...


Sunt...mai mult decat as vrea sa fiu...soferul Bules

As vrea...sa fiti mai mult ca...

Pastrez...tot.

Mi-as fi dorit...si ce daca ?

Ma tem de...voi nu!?

Aud...daca nu aud imi pun proteza...

Imi pare rau...of, da!

Imi plac...copii, florile, ah, am zis? Copii...copil frumos ce esti...

Nu sunt...si nici nu voi fi...

Dansez...ca o cizma!

Cant...sunt...

Niciodata...sa nu spuneti "trebuie, promit, niciodata..."

Rar...rar?!

Plang cand privesc...viata.

Nu imi place de mine pentru ca...vezi punctul 1...

Sunt confuz...nu-i asa?

Am nevoie de...tine...?

Ar trebui...nimic nu trebuie...

Predau legatura cam ca celebrul Domozina...pana ma hotarasc cui o las asa....

Intrebari

Oare intre viata si moarte sta singuratatea?
E drept oare sa fii atat de singur incat sa doara cuvintele nerostite?
Sa va povestesc despre sentimente ? La ce bun...ce-as putea sa va invat, sa va transmit? Sentimentele mele ? Nu fac nici doi bani...
Nu va puneti intrebarea "de ce ?". Iarasi e fara valoare. Intrebati-va "daca....?". Dar nu care cumva sa cautati un raspuns. E mai bine asa.
Ma intreb de multe ori, de foarte multe ori ce caut eu, ce caut...
Eu caut...
Nu ma intrebati ce-am gasit pentru ca doare tare.
Cu toate astea stau si astept, ore, zile, saptamani. Astept sa fiu gasit, regasit, reapreciat...desigur, puteti spune ca nu-i vorba decat de un frustrat incapabil sa spuna "nu". Nici nu gresiti.
Si astept si astept...ore, zile, saptamani...probabil ca o sa se faca luni de asteptare, apoi ani...apoi...nimic. Intuneric.
O sa spuneti ca sunt pesimist. Nimic mai fals...si voi asteptati acelasi lucru, va trebuie doar un pic de curaj ...apoi puteti suferi in liniste asteptarea.
Si daca n-o sa vina ? Si daca astept degeaba ? Dar am ajuns la "daca...".
Nu caut un raspuns, caut ce-am pierdut.
Ce-am pierdut ? Ce intrebare e asta ? Totul, evident, tot...bine, bine, tot insemnand...insemnand tot ce am visat si tot in ce am crezut.
Si lucrurile astea nu se intorc...aproape niciodata.
As da timpul inapoi...nu din regrete ci din perfectionism. Din teama de esec. Din perspectiva expresiei "iarta-ma".
Intr-o zi...doar impacarea nu se poate....