Yo-Yo

Nisipul ardea fin prin rochia ta galbena si moale... Pana la urma cerul e albastru pentru ca asa vrem noi!
Pescarusii au o mare problema cu soarele...acesta arde scoicile si le usuca intr-un desen superb din calciu...sunt efervescent, nu? Ah, da! Si marea...am iubit MAREA de copil. Si pentru ca marea e atat de expresiva, sa vedeti cerul...albastru, alb...rosu, violet!...negru. Foarte negru, alb laptos plin de nori albi...cenusiu, rosu iar...cu gene lungi de fecioare smede cu cobilite de apa din rauri invizibile.
Unii isi inchipuie ca navigheaza pe mare...
As putea sa am curajul sa spun ca intre mare si cer e doar mult, foarte mult aer. De fapt ...si pescarusii sunt tributari aerului. Dar si marii...
Malul e verde. Bugalow-uri fara curent electric si fara civilizatie occidentala isi arata culorile arse catre aripile albe ale pasarilor. Si barci! Eu nu am mai vazut barci de lemn de tare multi ani...
Ici colo plase de prins peste.
Nisipul e parca prins intre doua banchize: a apei si a aerului. Si nu e deloc rece!
Mi-e frica sa-ti miros parul...am intrat in apa si mi-a fost frig.
Apoi nu mai stiu...nsipul s-a albit, barcile au fugit speriate spre adancuri neasteptate. Imi aduc aminte doar ca te-am sarutat...un gest neobisnuit de curajos din partea mea. Marea era rosie, tu erai albastra...sau nu...nu...
S-a lasat seara...cred ca am facut insolatie...pielea mi-e rosie si amintirile...
Un zgomot de motor incins ma trezi...Otel pe otel, negru pe negru...am uitat...dar zambesc, in coltul gurii...hehe...
Panze triunghiulare se vad departe...