Intrebari

Oare intre viata si moarte sta singuratatea?
E drept oare sa fii atat de singur incat sa doara cuvintele nerostite?
Sa va povestesc despre sentimente ? La ce bun...ce-as putea sa va invat, sa va transmit? Sentimentele mele ? Nu fac nici doi bani...
Nu va puneti intrebarea "de ce ?". Iarasi e fara valoare. Intrebati-va "daca....?". Dar nu care cumva sa cautati un raspuns. E mai bine asa.
Ma intreb de multe ori, de foarte multe ori ce caut eu, ce caut...
Eu caut...
Nu ma intrebati ce-am gasit pentru ca doare tare.
Cu toate astea stau si astept, ore, zile, saptamani. Astept sa fiu gasit, regasit, reapreciat...desigur, puteti spune ca nu-i vorba decat de un frustrat incapabil sa spuna "nu". Nici nu gresiti.
Si astept si astept...ore, zile, saptamani...probabil ca o sa se faca luni de asteptare, apoi ani...apoi...nimic. Intuneric.
O sa spuneti ca sunt pesimist. Nimic mai fals...si voi asteptati acelasi lucru, va trebuie doar un pic de curaj ...apoi puteti suferi in liniste asteptarea.
Si daca n-o sa vina ? Si daca astept degeaba ? Dar am ajuns la "daca...".
Nu caut un raspuns, caut ce-am pierdut.
Ce-am pierdut ? Ce intrebare e asta ? Totul, evident, tot...bine, bine, tot insemnand...insemnand tot ce am visat si tot in ce am crezut.
Si lucrurile astea nu se intorc...aproape niciodata.
As da timpul inapoi...nu din regrete ci din perfectionism. Din teama de esec. Din perspectiva expresiei "iarta-ma".
Intr-o zi...doar impacarea nu se poate....