Oare intre viata si moarte sta singuratatea?
E drept oare sa fii atat de singur incat sa doara cuvintele nerostite?
Sa va povestesc despre sentimente ? La ce bun...ce-as putea sa va invat, sa va transmit? Sentimentele mele ? Nu fac nici doi bani...
Nu va puneti intrebarea "de ce ?". Iarasi e fara valoare. Intrebati-va "daca....?". Dar nu care cumva sa cautati un raspuns. E mai bine asa.
Ma intreb de multe ori, de foarte multe ori ce caut eu, ce caut...
Eu caut...
Nu ma intrebati ce-am gasit pentru ca doare tare.
Cu toate astea stau si astept, ore, zile, saptamani. Astept sa fiu gasit, regasit, reapreciat...desigur, puteti spune ca nu-i vorba decat de un frustrat incapabil sa spuna "nu". Nici nu gresiti.
Si astept si astept...ore, zile, saptamani...probabil ca o sa se faca luni de asteptare, apoi ani...apoi...nimic. Intuneric.
O sa spuneti ca sunt pesimist. Nimic mai fals...si voi asteptati acelasi lucru, va trebuie doar un pic de curaj ...apoi puteti suferi in liniste asteptarea.
Si daca n-o sa vina ? Si daca astept degeaba ? Dar am ajuns la "daca...".
Nu caut un raspuns, caut ce-am pierdut.
Ce-am pierdut ? Ce intrebare e asta ? Totul, evident, tot...bine, bine, tot insemnand...insemnand tot ce am visat si tot in ce am crezut.
Si lucrurile astea nu se intorc...aproape niciodata.
As da timpul inapoi...nu din regrete ci din perfectionism. Din teama de esec. Din perspectiva expresiei "iarta-ma".
Intr-o zi...doar impacarea nu se poate....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
"Oamenii sunt bantuiti de vastitatea eternitatii. Asa ca ne intrebam daca actiunile noastre vor avea ecou de-a lungul secolelor. Vom veni straini aici, mult dupa ce ne vom stinge, si se vor intreba cine am fost, cat de brav am luptat, cat de temut am iubit?"(Troia)
Nu ai sa stii niciodata...
Nu vreau sa te intreb ce ai gasit dar, vreau sa te intorci in tine. Nimeni nu are sa iti alunge singuratatea dar, prin tine, cu tine, poti sa o ignori temporar sau poti sa o preschimbi in dragoste. Ma gandesc ca, "singuratatea" curge prin venele noastre. Ne-am nascut cu ea o sa murim cu ea. Diferenta este ca sunt oameni care o reneaga, oameni care o dezvolta si oameni care ii dau un sens, o transforma intr-o iubire si asta e cel mai greu.
Nu te intoarce la tine! Faci o greseala ingrozitoare. Omul nu-i facut sa fie singur. Nu ar fi rezistat ca specie daca n-ar fi fost atat de strans legat de semenii sai. Undeva pe drumul evolutiei, dar nu prea devreme ci ma degraba curand, cativa au suferit mutatii ingrozitoare si au inceput sa se creada superiori, zei, apoi genii si iarasi zei. Nu le cere incredere sau bani! Incredinteaza-le problemele tale si ai sa vezi ca sunt mai buni in a le rezolva pe ale tale decat pe ale lor.
Trimiteți un comentariu