Nastere...si...

...de Craciun...se ofera cadouri, se fac tot felul de pregatiri...mi se par departe de mine si desuete in ...comportamentul oamenilor ce...
"La steaua care a rasarit...", iar magii plecara in urmarirea ei, nestiind daca steaua mai exista macar, ori amprenta ei luminoasa e...la fel de efemera ca ...totul...
Cautam salasul cald in care sa nastem fiecare din noi. Ne invartim prin lume, ne uitam peste tot la toti la oameni la...si tot ce ne dorim e sa nastem linistit, steaua noastra, creativitatea noastra, individualitatea...si trecem iar si iar prin fata ieslei si a luminii stelei ce nu doar odata a rasarit...
Copiii, da, copiii fiind durerea mea cea mare...am o slabiciune teribila la copii.
Am vazut multi copii nascandu-se si traind si crescand si...am vazut si copii morti, devastati, oase reci si urme a unei existente prea iuti, prea putine, prea...
Ati fost copii ? Pacat, inseamna ca daca nu mai sunteti ati murit deja...n-ati avut niciodata senzatia de raceala a mortilor vii? A oamenilor care nu vor mai putea naste...nimic, nu copii, dar poate sa se renasca pe ei insisi, sau a dragostei de care si pe care...
Nu-mi doresc nimic de la acest Craciun...imi doresc doar sa pot renaste in liniste, imi doresc sa te ajut sa reexisti...sa fi persoana care ti-ai dorit sa fii si sa ai viata pe care mi-o doresc pentru tine. Imi doresc sa-ti daruiesc viata ta, facandu-mi propria viata cadou tie.
Doar din egoism.
Secretul? A darui...Ce, cat, cum, amanunte...orice, oricat, oricui? Oricui...are nevoie, oricui...merita?
Merit, meriti ? Nu ma intereseaza...doar daruiti, sacrificati ceva, oferiti...pentru ca asta inseamna...pur si simplu acel teribil de complicat...a iubi.
Ce-mi doresc de acest Craciun...?
Sa adormi cu mana pe mine...sa ma trezesc cu mana pe tine, sa-mi clatesc ochii cu tine, cu ochii tai...si chiar de-ar fi sa ma doara partile rupte din mine pentru tine, am sa ma vindec din zambetul tau...
Si poate ma doare, si poate nu-mi vine bine sa te vad ...plangand...in linistea fara de lacrimi. De Craciun? Imi doresc sa renasti, sa pui durerea in tolba cu amarciune si lacrimile sa le arunci in marea cea sarata. Imi doresc pentru tine de acest Craciun zambetele de copii si fire de bradut frumos mirositor ...imi doresc...sa fiu iar eu cu tine prin tine.
Imi doresc sa-ti ofer, sa-ti fac un cadou...prin eu, iar eu prin tine sa fiu cadoul meu...
Iar la anul sa renastem din dragoste...pentru ca aceasta e cel mai frumos...cadou...
Craciun linistit dragii mei!

Despre incredere si...altele

As da 10 ani din viata sa pot oferi incredere. Mai deunazi cineva mi se destanuia ca a pierdut o fata de 17 ( prin sinucidere ), pentru ca a avut prea multa incredere. Persoana respectiva, ei bine era demolata emotional...acuze peste acuze, sentimente de vinovatie amestecate cu revelatii tarzii...La ce bun...increderea excesiva vs lipsa de incredere...duc la aceleasi deznodaminte triste...suspine, pareri de rau...dar daca as fi avut incredere, dar daca as fi ascultat mai mult?
Dar daca...ce iluzie a sinelui - proiectie asupra celuilalt, in care el nici macar nu banuieste ca e acolo.
Vreau sa va vorbesc despre incredere: dar nu luati de bun tot ce am de zis. Mergem pe incredere?
Sa presupunem ca nu ...Pentru cine ar fi mai placuta supriza increderii neacordate? Pentru cel ce o asteapta si n-o primeste sau pentru cel ce-si da seama ca ...a judecat inainte ca lucrurile sa se fi intamplat fie si intr-un virtual...
Despre ce vorbim, despre incredere? Aaaa increderea, acea situatie ce-i vecina cu ipocrizia, cu minciuna, dar si cu asumarea unei greseli, cu altruismul, cu jertfa poate...
As vrea sa va vorbesc despre incredere...la intrebarea "aveti incredere in dvs", 99,9 % ar spune da...realitatea fiind inversa, stramba, ciudata...ca realitatea in care ne scaldam plini de incredere, de emfaza chiar...totusi, totusi, increderea acordata e atat de puternica, incat pe mana celui ce acorda incredere poti merge pana in panzele albe...naivitate, imi puteti spune. Nu ! va contrazic, naivitatea nu are nici o legatura cu increderea...ci doar cu a profita meschin de cel ce-ti acorda incredere...Ooooo, dar eu am avut incredere in tine ! In mine ? De ce n-ai avut incredere in tine de la inceput, refuzand sa ai incredere in mine. Te-ai mintit ? N-ai acceptat realitatea ? Ori poate ca ai fost atat de frumos ca ai inchis pentru o clipa ochii si te-ai mintit, spunandu-ti ca ...n-ai facut decat sa ai ...incredere.
N-as vrea sa credeti ca am vreo polita de platit. Nu, nu-s atat de las incat sa ma folosesc de increderea data de ipocrita fata a ecranului sa lansez sageti otravite. Nu, nici vorba, as vrea sa aveti incredere ca pot spune tuturor in fata ce am de spus. Din acest motiv fac gafe. Uneori chiar mari, pentru ca am prea multa incredere in mine, in onestitatea mea in puterile mele de a arata, ca, pot fi de incredere...Ce greseala...ce imenesa greseala...si cata suferinta...
Adevarul e ca nu-i vina mea: parintii mei, fiind de moda...veche pentru zilele noastre, m-au invatat sa fiu cinstit si sa am incredere, sa iubesc oamenii si sa-i repect, sa-i ajut si sa fiu..., ei bine, ati ghicit, de incredere.
Dar eu, mic pigmalion ratacit prin vremuri tulburi, nu fac decat sa ranesc, sa ciuntesc si sa ma lovesc singur, pe la spate, prin cea mai cruda metoda inventata de omenire...increderea pe care nu reusesc s-o insuflu, dar de care am disperata nevoie.
De aceea, va jur ca-s cat se poate de uman si de mic, incat sa nu fie nevoie sa va bazati vreodata pe increderea mea. Va declar deschis ca nu sunt de incredere si ca nici nu merita sa investiti asa ceva in mine.
Tocmai de aceea va implor sa aveti incredere in mine...
Si de n-o sa aveti incredere...nici nu o sa ma supar.
Imi pare foarte rau doar, atat pentru fetita ce s-a sinucis cat si pentru asistenta sociala care a avut prea multa incredere...17 ani...un copil...incredere...
Noapte buna....

Sange

Dintr-o ciudata, cel putin ciudata fire, a caror amestecuri de rase pana si mie mi-e stranie, va declar deschis ca-mi place boxul. Da, nobila arta, a luptei egale, sau aproape egale dintre doi barabati cu pumnii goi. In trecut, pumnii erau goi si concurentii nu purtau casca. Curgea sangele si fiecare din ei lupta in cele din urma cu el insusi sa termine cele 12 sau 20 de reprize impuse.
Ati privit vreodata sangele arterial curgand? Este irizat de mii de bule de oxigen. In contact cu apa aproape ca fierbe iar la cald se coaguleaza straniu strat dupa strat. Foarte interesant in opinia mea.
Ei bine, acei pugilisti se luptau cu pumnii goi avand curajul sa-si asume lupta. De obicei, unul dintre ei pierdea lupta, dar amandoi, fara exceptia pierdeau batalia. Cine castiga totusi ? Pariorii, cei insetati de sangele lor,oamenii simpli, multi gura casca, ce in vartejul luptei altora s-au dedublat, considerandu-se ei acolo. Si frica. O, da frica. Frica te face sa gandesti sa reactionezi, sa te aperi. Adrenalina, cel mai la indemana drog al omului...
In natura, lupta nu e nobila. Oponentul moare. Apoi nenumarati necrofagi isi vor duce existenta din hoitul celui ce a pierdut.Nu-i nobil , dar asa e viata. Si cum viata copiaza natura...si noi...
Intotdeauna am tinut cu cei mai slabi...efortul lor de vointa m-a impresionat profund, iar lacrimile infrangerii mi-au parut mai cinstite decat medalia invingatorului. Chestie de pozitie.
In box, pierzatorii erau purtati pe brate ca si campionii. Cauzele erau diferite. Dar intotdeaua o lupta pasionata mi-a atras atentia. Poate doar fac parte din cei mici si ...poate fac parte din cei mici ce se bucura la vederea sangelui...
Iar eu sunt un sentimental fara pereche. Gresit, sunt doar un sentimental, perechea fiindu-mi la gura deltei...