Boreale

Si am stat un pic...si norii josi, pufosi si amenintatori mangaiu pamantul cu ploaia iute, avida de pamant...nucii falosi si verzi, atrag fulgerele albastre. Pana la urma, pamantul le inghite pe toate. Chiar si fulgerele. Oare unde se duc ele...cand mor zdrobite de pamant, prin nucii care...de obicei scapa cu viata sub naucitoarea lovitura a zecilor de mii de volti. De ce tocmai nucii si nu plopii inalti si de forma unei flacari...verzi ?
Dar soarele isi lasa forma si directia in floarea lui.
Intr-o seara am vazut o stea cazatoare...banal nu ?
In alta seara am vazut cerul inorat si inrosit de luminile orasului...cand ninge, cerul e tot rosu, sangeriu, creand un contrast atat de puternic cu cerul negru al ploii torentiale ce lasa salcamii in floare.
Tu ai curaj sa privesti cerul ?
Si iar am stat un pic.
Si am prins radacini pe locul unde ai aruncat...
Si am stat in ploaie cu copilul meu...
Am promis!

Aurore

Ciuperca prinse piatra in pumni si o stranse. Sfaramata, trozni in dintii fierastraului dus la ceaprazuit. Oasele devenira rosii iar carnea galbena. Ochii se deschisera mut si intunecos.
Stiati ca cerul, in spatiu, e negru ?
Albastra e doar iluzia heruvimilor izgoniti din rai.
Trag din tigara si fumul se impleti elegant in dansul impus de aerul ce a inghetat. Ametit de imaginea verdelui frunzei de mucegai, inspir sporii...din mine vor creste brazi inalti si frumosi destinati dintilor acum ceaprazuiti ordonat...unul la stanga...celalalt la dreapta, unul dupa altul.
Apa planse lacrimi de bijuterii furate de hoti imaginari.
Ce se intampla ? Sticla imi uda tamplele infierbantate. Zale din fluturi rosii si negri imi devoreaza lacom trupul uscat, facut din atomi de hidrogen extrem de flamabil.
Girafe galbene mi se uita in ochi. Iarba le creste spontan si grabit tot din ochi. Mi-e rece. Coltii de metal cald si placut ma privesc in ceafa. Ma intorc si zambesc. Oglinda neagra ca un taciune vibra in zambetul meu reflectat catre cerul...albastru ?
Focul deveni de neuitat atunci. Caruseluri se grabira sa apara iar zambetul nascu copii vii cu fete albe si ochi...ah ce ochi au copii...
In forme rombice caruselul se invarti lasand dare de scantei fara stralucire. Ma intreb...unde sunt copii ?
Ma disec de viu pe masa de operatie a unui doctor...fara de arginti. Sunt roz. Sunt alb...asa vreau eu. Mi-e dor de Crina! De mirosul pucioasei albastre al batului de chibrit, a carui teorie arde din temelii tomuri incomplete ale unor autori ce nu au existat niciodata. Mi-e dor de Crina...lacrimile imi umplura ochii...aurore borelale...
Oare ce e dragostea ?

Ah...

Flavia

Dragii mei, vreu sa transez public o speta ce ma scoate din fire.
Acea speta este cu Flavia si este vis-a vis de comportamentul meu.
Va rog deci sa-i transmiteti acestei persoane, fiecare in parte din toate cate ma cunoasteti, realitatea relatiilor mele cu voi, cei din lumea virtuala si nu numai.
Va rog sa faceti asta, de dragul meu si pentru a linisti persoana in cauza si pentru a o opri sa ma improaste cu noroi.

Va multumesc anticipat.

There is one thing worse than death...life

Nimic mai fals.
Viata trebuie, da, chiar trebuie traita complet, enorm, puternic cu dragul de a trai asa cum unii sunt indragostiti doar de ideea de a iubi. Contagios si ...
Ghilimelele...
"Cred ca m-am imblnavit de moarte...in ziua in care m-am nascut..."
Chiar asa? De moarte?
Am fost in mod deschis acuzat ca traiesc prea intens. N-am inteles nimic, evident.
Sa traiti voi ma, voi sa traiti mai putin intens...e greu sa-ti asumi...existenta. Ipocritilor.
Si cu toate astea...uneori ne-ar...ghilimele..."trebui, o mie de ani sa recladim ce am sfaramat aseara cu despartirea noastra...si nici atunci nu-i sigur, c-am mai putea sa fim..."

Oricum, singuri vom petrece cea din urma clipa.

Ridic din nou paharul...si vars un pic din el.

Va iubesc existenta si sufletul. Iubesc viata. Eu ? Da, da...chiar eu.


P.S.
Acest post este dedicat vietii.
Si unei anumite persoane.

Va urez sa traiti ma!