Si am stat un pic...si norii josi, pufosi si amenintatori mangaiu pamantul cu ploaia iute, avida de pamant...nucii falosi si verzi, atrag fulgerele albastre. Pana la urma, pamantul le inghite pe toate. Chiar si fulgerele. Oare unde se duc ele...cand mor zdrobite de pamant, prin nucii care...de obicei scapa cu viata sub naucitoarea lovitura a zecilor de mii de volti. De ce tocmai nucii si nu plopii inalti si de forma unei flacari...verzi ?
Dar soarele isi lasa forma si directia in floarea lui.
Intr-o seara am vazut o stea cazatoare...banal nu ?
In alta seara am vazut cerul inorat si inrosit de luminile orasului...cand ninge, cerul e tot rosu, sangeriu, creand un contrast atat de puternic cu cerul negru al ploii torentiale ce lasa salcamii in floare.
Tu ai curaj sa privesti cerul ?
Si iar am stat un pic.
Si am prins radacini pe locul unde ai aruncat...
Si am stat in ploaie cu copilul meu...
Am promis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu