Tainite si tainuiri...

Incerc sa scap din aceasta idee proiectiva cumva, si proiectata cumva, asuprea mea. Ca un observator, ca un turn de control al propriilor mele ganduri si reflectii. Ma las prada gandului ca numai eu am dreptate sa...sau sa...si ma deranjeaza ca-mi vad proiectia puntului unic, irepetabil al simturilor si judecatilor mele. Eu vad, eu simt, eu analizez, hotarasc, decid, pana aici. Ajunge cu persoana intai! Voi vorbi la persoana a 3-a...aaaa cum adica eu voi vorbi la persoana a 3-a ? Adica tot eu ? Doame Dumnezeule cat voi exista, voi fi egoist incurabil. Da, da! Si tu la fel, cititorul meu sa nu crezi ca se poate altfel. A murit si capra vecinului....deh...
Si atunci? Atunci, am deosebita placere ( evident sa-mi faca tot mie placere! ) sa...sa citim, cu si despre un personaj ce ma fascineaza, la fel ca pusculita din tabla, cu cifru altcatuit din 3 cheite de la 1 la 10...a carui descoperire mi-a facut o mare placere, mai ales pentru ca pusculita era goala....
Deci ?

Punem ghilimele, si rostim:

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite.De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."

Nu-mi aduc aminte nimic...iar eu ? Ce-ti aduci aminte cititorule despre tine ? Te schimba amintirile si te zdrobesc sub apasarea lor ...te striveste schimbarea oglindita de propria-ti existenta ?
Iti aduci aminte de ...cum altfel...mine ? Nu e deloc persoana a 3-a si sa mor daca mai pot simti ceva din tine...sa mor....

Ah ce mult ma ajuta ghilimelele...incredibil...

" Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, dealtfel..."

Zambeste, te rog...zambeste...