Spre o definitie

Dintr-o discutie extrem de scurta, am redus cuvintele si le-am impartit, iarasi, ca de atatea ori in virtual, la doi. A sarit aproape inefabil, de translucid, si desigur de impersonal, un singur cuvant, nu doua, ca mai de mult.
M-am implorat, standu-ti cu capul pe genunchi sa-mi promit, sa-mi jur, sa-mi spun...
Definitie: "Binele" este acea stare care-ti aduce liniste. Acea stare care te pune in postura aia de om cu zambet si calm. Adica acel ceva ce unii zic ca ar fi vreo forma de normalitate.
Mai degraba gresim, nu ?
Momente de bine, da. O viata de "bine"...sa fim seriosi, ar fi o plictiseala de moarte. Unde mai pui ca nici nu este posibil asa ceva.
Cred ca asta e si secretul.
Sper sa zambesti tu, acea persoana careia ii voi putea smulge vreun zambet, si da, sa fie, macar un moment, bine.
Nici nu conteaza cine esti atata timp cat doar dintr-o intrebare, si aproape un raspuns, ti-a ravasit coltul gurii, zambetul...
Cam trist si introspectiv zilele astea, parca si inima mi-o ia la galop necontrolat in extrasistole sufocante.
Bine ?

Tunuri

Sunt extrem de incantat ori de cate ori am ocazia sa ating, sa vad sau sa analizez un lucru vechi. Imi par a purta in ele patina unori timpuri pe care mi-as dori sa le fi trait, poate, datorita faptului ca ma simt ciudat de strain acestor vremuri ciudate dar angoasante.
Colectionez cateva asemenea obiecte. Un hobby ca oricare altul.
Colectionezi deci, aparate de radio cu tuburi electronice. Nu-mi trebuie la nimic, ele nefacand nimic in plus, dar nici in minus, fata de aparatele de radio moderne. Imi place sa privesc in acele aparate, tuburile electronice ( lampile ), cum se incalzesc si se inrosesc, care emana un miros specific de vechi, cum emana caldura in incercarea de a amplifica o voce pe care nici nu o ascult.
Pur si simplu ma gandesc, uitandau-ma in ele, la vocile trecute, la miliardele de vibratii ale membranei difuzorului, la stirile difuzate, in timpurile trecute, uitate, apuse.
Cineva, candva, a ras, considerand amuzanta si probabil nebuneasca si fara de sens aceasta mica pasiunea a mea de timp liber.
Astept deci, acele zile in care vocile de demult sa-mi sopteasca cotele apelor Dunarii, din nu stiu ce an, apoi sa calatoresc in vremuri mai linistite si mai putin ciudate.
Imi place mirosul cartilor vechi, al hartiei ingalbenite, si a caror grafie difera de cea de astazi. A unor foste realitati la fel de concrete ca si cea de acum.
Veti spune, cel mai probabil, ca sunt un alienat, si s-ar putea sa si aveti dreptate.
Pana una alta, imi asez aparatul de masura si uneltele pe masuta mica, privesc lampile gri si incep sa visez. Nu la ceva ce ar putea fi real, nici la o ancora in realitate.
Cam astea sunt stirile banale ale zilei de maine.

...polen...

Ziua este lunga. Randunicile zboara sus, sus de tot. Gaze albe si rosii bazaie permanernt. Nori aproape negri alearga pe cerul albastru si inalt. Dupa ce ploua, asfaltul este murdarit de flori, polen dulce, si de miros de flori albe.
Este o floare alba, cu centru galben, care imi aduce aminte de o anumita vara.
In statie la Maria Rosetti, tramvaiul 16, pe atunci rosu, trecea linistit...sau nu.
Apoi cupola unei caldiri inalte. Pe coloane albe, ionice, cu picturi murale, marmura...
Floarea alba, in schimb este foarte delicata. N-am idee cum se cheama si nici ce este cu ea. Face doar parte din luna mai. A soarelui cald si galben, a zilelor din ce in ce mai varatice, si a frunzelor verzi. Miros frumos, dar nu asta este caracteristica lor principala.
Cred ca intr-o zi ca asta, acoperita de flori si note muzicale, s-a murit pe degeaba si s-a inviat pentru totdeauna, gratis si mai apoi platind cu petale si miros de flori de salcii plangatoare si salcam.
O sa uiti sa te intorci, iti spuneam, ramanand din tine scheletele albicios.
N-ai inteles atunci, asa cum nu intelegi nici acum.
Florile albe vor inflori iarasi in mai, anul viitor. Dar tu vrei ca timpul sa se opreasca, sa stea.
Ca sa nu pierzi, ca sa nu te intorci inapoi, dar mai ales sa nu mergi inainte. Sa fotografiezi floarea alba, formata din petale ovale si polen galben.
Iar de sus, de pe coloanele albe, ionice, porumbei gri si ochi rosii zboara....si zboara...

P.S. Sunt alergic la polen!