Karma mi se modifica dintr-o data.
Stoluri de pasarele multicolore invadara ochii ce mi-as dori sa fie verzi.
Ascult Colosseum si fac oameni sa planga.
Scheleti galbui danseaza in jurul meu.
Chitara suna minunat in acordurile de blues ale unei lumi lipsite de orice fel de imaginatie si formata in proportie de 80 la suta din depresivi. Ai putea crede ca e vorba de anormalitate cand cineva nu este.
Am o stare tonica. In birou miroase puternic a usturoi.
Cunosc o multime de oameni ce sufera de sindromul provincialului etern. Fara nici un fel de motiv. In comparatie cu propriile persoane.
Ma simt extraordinar de bine cand descopar persoane, oameni si mai ales, intelecte deosebite. Superioare mie. Ma incanta ideea de a invata ceva, de a ajunge la un nivel superior de intelegere si perceptie. De deschidere.
Iar in ultima vreme ma coplesise iarna asta cenusie, si mediocritatea propriei mele existente.
Buna dimineata!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
:)
nu superioare,ci cu mici flashuri uimitoare :D,sau uimitor de empatice
Trimiteți un comentariu