Un tango

Am ascultat doar un tango. Si franta melodie dulce si amara. Apoi mi-am imaginat doua trupuri in albia pustie. Mi-am imaginat doar un tango. Frant.
A fost atat de frumos incat arhetipurile zambira elegant, cu joben si rochii scurte, de jad. Pe de alta parte am transpirat...stiti, oamenii transpira dansand. Am dansat un tango doar, de drag, asa cum doar din cuvinte as putea iubi. Cine este dincolo ?
Doar un tango afabil si discret, in miros de cafea. Neagra. Tare, dulce si amara.
Din lipsa ei, din lipsa mea.
Am rasarit obosit dintre lagune. Apoi am fost intrebat daca pot rosti cuvinte-pereche. Nu, nu pot. Nu stiu. Nu aud, nu vad, nu...Doar stiu.
Am fost vreodata romantic ?
Cu lacrimi in ochii de copil imi declar vinovatia. Si ma las in voia voastra.
Pe esafod imi doresc sa dansez doar un tango. Apoi sa mor sugrumat de zile. De ani, de...eternitate.
Apoi m-ai intrebat daca...si daca...Raspunsul nu-l am eu. E raspunsul tau. Ca in tango, ca in ...
O pasare maiastra.
E mintea mea si a ta.
Nu vreau "ceva".
Eu vreau tot. Sa-mi schimb mirosul cu al tau. Sa mor de dragoste ranita.
Iar daca nu suferi nu existi. Iar tango-ul e suferinta. Asta e istoria lui.
Cuvinte pereche.
Crezi atat de mult in ele ca si mine ?

Alta tonica...

Karma mi se modifica dintr-o data.
Stoluri de pasarele multicolore invadara ochii ce mi-as dori sa fie verzi.
Ascult Colosseum si fac oameni sa planga.
Scheleti galbui danseaza in jurul meu.
Chitara suna minunat in acordurile de blues ale unei lumi lipsite de orice fel de imaginatie si formata in proportie de 80 la suta din depresivi. Ai putea crede ca e vorba de anormalitate cand cineva nu este.
Am o stare tonica. In birou miroase puternic a usturoi.
Cunosc o multime de oameni ce sufera de sindromul provincialului etern. Fara nici un fel de motiv. In comparatie cu propriile persoane.
Ma simt extraordinar de bine cand descopar persoane, oameni si mai ales, intelecte deosebite. Superioare mie. Ma incanta ideea de a invata ceva, de a ajunge la un nivel superior de intelegere si perceptie. De deschidere.
Iar in ultima vreme ma coplesise iarna asta cenusie, si mediocritatea propriei mele existente.
Buna dimineata!