Cuvinte

Principala caracteristica a cuvintelor este ca zboara. Nu sunt permanente. Zboara prin vibratiile aerului. Se lovesc de urechile celor carora ne adresam si intra in constiinta acestora. Dar niciodata in formula exprimata de emitent. Intotdeauna modificate, alterate, interpretate...
Si totusi...
Exista cuvintele care desi zboara raman. Raman intregi, nemodificate in sufletul celui ce le aude. Imi face o mare placere sa vorbesc...dar si mai mare placere imi face sa ascult.
Si sa citesc.
Exista cuvinte de care te poti indragosti. Exista frazari care-ti cuceresc inima...de parca...exista cuvinte continute in cuvinte si randuri printre randuri. Exista ce inteleg cu fata de ce intelegi tu. Din exact aceleasi cuvinte.
Cu toate astea...
Sunt randuri nescrise pe care le citesc fascinat. Fascinatia vine din raspunsul sufletului meu la cele scrise. La proiectia insuflata. Imi vine sa ma intreb: scrie pentru mine si pentru inima mea ? E posibil sa fiu atat de norocos incat sa scrie efectiv pentru ochii mei ? Ma cauta? Oare isi doreste sa ma gaseasca aici, astfel incat acolo sa fiu exact ce-mi doresc ? Si asta pentru ca pot zbura printre randuri...rastignit pe aripile fragile ale ideilor, ale lacrimilor, ale purtarilor nefiresti si strambe. Am vrut doar sa te intreb, scriitorule, ai putea sa vrei sa-ti creasca iar airipile sufletului incat sa imaginezi iarasi si iarasi formele unui fond pustiu? De fapt, de asta chiar iti este teama ? Ca amputarea ideilor si a simtirilor sa-ti sadeasca idei puse "haotic" pe hartia asta digitala.
Oricum toate aterizarile sunt dure, unele ingroapa totul cu ele, iar altele salveaza constiinte. Pilotul nu se poate catapulta, pentru ca asta ar fi lasitate.
Restul este intre tine si mine. Si mai ales, nu numai.
Eu cred ca vrei.
Aripi...