Doua cuvinte

Atat ai scris.
Doua cuvinte.
Si din forta sarmei ghimpate, trase, intinse peste transeele mucegaite, am inteles ca ele se repeta. Cele doua cuvinte. Si se repeta, da! Pe cele mai multe perechi de cuvinte le sari, dar in cateva iti agati hainele, si acum depinde doar, dar doar de tine. Ori vei trage puternic de ele si le vei rupe, ori incet, incet de tot, iti vei folosi dibaci cuvintele, si vei iesi usor,fara sa-ti lasi in sarma ghimpata delicata si diafana panza a sufletului.
Doar doua cuvinte. Atat. Opt litere, nimic mai mult.
Ti-am zis ca urasc sa mi se spuna ? Ti-am zis ca ma feresc sa le rostesc ? Cand o fac, sarma ghimpata se rupe cu un zgomot zbarnait ca al unei corzi de chitara prost acordata. Datorita efectului de bici, se infasoara peste mine si ma prinde, iremediabil, si ma inteapa, mortal, sangele curgandu-mi siroit precum lui Cristos, pe sub cununa de spini, atat de prezenta in icoanele invierii.
Stiu doar ca a inviat, si a prefacut nodurile sarmei ghimpate in flori de primavara. Spinii sunt acum vrejuri de vita de vie. Ridurile trasate de transeele sufletului tau s-au uniformizat prin suprafata intinsa a apelor. Si a cuvintelor pereche si a lacrimilor, si a frunzelor si a renuntarilor si a exceselor si a...
Scena s-a retras. Din spatele ei au rasarit artistii cu fetele triste. Fiecare pleaca la casa scenei lui. Fiecare duce cu el povara persoanala, dar si pe a tuturor celor pe care i-a facut sa rada.
Doua cuvinte. Opt litere. Infinit...