Azi, cu calm.

Astazi, prima revelatie pe care am avut-o, au fost niste flori de lacramioara.
Par relativ triste, umile, cu capsorul acela delicat, aplecat catre pamant...iar frunza lata si verde-inchis apara albul imaculat al florilor ce ofera in umilinta lor un parfum delicat al unor uitari de lume, si a apararii modestiei micutelor flori.
Gingasie. O caracteristica incredibila. Unii oameni, am observat, ca, efectiv urasc gingasia. O calca-n picioare, o murdaresc o distrug. Eu n-am putut sa inteleg niciodata, dar efectiv niciodata ce-i provoaca sa aiba aceasta reactie. Probabil ca gingasia ii provoaca, prin atitudinea neprovocativa. E un non sens, o cretinitate, dar asta este singura explicatie pe care o pot gasi.
Inversul gingasiei este brutalitatea.
Cea mai ciudata idee a oamenilor este sa planteze lacramioare in cimitire. In locul in care ar putea fi admirate de ...
Iar spiritele celor de acolo, nu pot nici macar sa se impotriveasca faptului ca, cei care se infurie la vederea lacarmioarelor, au acele reactii.
In loc cu verdeata...
Acestei flori i se mai spune si "margaritar".
Diamantul are o nunata rece, indiferent daca e roz sau alb. Stralucirile lui sunt rautacioase si ascutite. Filtreaza prin el rautati si avaritie. Lupta surda pentru o piatra pretioasa. Dar, nu cumva lupta ar trebui sa se duca pentru micile margaritare care miros atat de frumos? Pentru gingasie ? Pentru ...
Piatra prestioasa sau floarea cea gingasa...
Algeti voi!