"Scary"

N-am mai trecut de mult pe aici. Si cu cat trece din acest timp fabulos, chiar fabulos, realizez ca am pierdut ocazia de a mai exprima unele dintre exceptionalele lucruri care s-au intamplat intre timp. De ce exceptionale ? Pai ce, voi aveti vieti plictisitoare si abrutizant de monotone? Aveti ?
Ori va plictisiti oribil in zilele astea insorite pe la cate un loc de munca ce nu va ofera nici un fel de satisfactie? Nu puteti iesi dintr-o stare de amortire totala, de supa groasa de terci garantat? Probabil ca astea mi se intampla numai mie.
Abia aici apare teama.
Unii ii spun precautie.
Altii pot s-o considere lasitate.
Si dupa cum probabil ca stiti deja, eu cam urasc eroii. Nu-i urasc visceral, ci ii urasc printr-o ciudata delegatie catre cei ce impun si expun un soi de cult al lor.
Apoi ne-am aplecat capetele smeriti in fata fricii, a momentelor "scary" cum ar spune...
"Scary", mai pe scurt, paralizant sufocant dar dependent.
Si nu am nici cea mai vaga idee cum se pot rezolva aceste momente. Unii trec usor peste ele, altii raman blocati si impietriti de frica. Nici una nici alta. Pur si simplu las apa sa curga, asa cum a spus un indian din vechime...daca nu te poti impotrivi apei, mergi cu ea. Un indian contemporan, desigur.
Nici nu vreau sa o las altfel decat sa curga. Iar asta nu mai este "scary". Satul de atat auto-control sau suprasaturat de el, este clipa in care stiu ca fiecare moment trebuie (urat cuvant "trebuie" asta), digerat cum se cuvine, ca atare. Si atat!
Si asta nu mai este "scary". Nu mai genereaza teama. Nu devine..."mandatory" (ce de cuvinte straine...).
Sunt doar clipe in care...
Probabil ca asta este calea catre ...