marți, 19 iulie 2011

La cumparaturi

Am o camasa rosie. Cu patratele!
Ma compar cu ultimul toreador, si asta fara vreun taur!
Astfel incat stima de ...mine crescu subit la cote inimaginabile.
Eh, sunt sigur ca asta nici nu va avea nici o repercursiune, desigur.
Interesat fiind de partea mai putin vizibila a vietii, de lucrurile fara forma, dar cu mult fond, de multe ori imi pare rau sa constat ca neglijez aspecte deosebit de importante in aceasta mica societate in care imi numar zilele.
Si imi face bine.
Apoi leg materialul de imaterial, realul de imaginar, fantezia de realitate.
Ma aleg cu cate un zambet.
Si ma amuza cand observ, uneori fara sa vreau, cum se lupta fiecare in viata lui cu materialul fara fond, cu fondul lipsit de materie, ying yang. Cu frica de intuneric sau frica de lumina puternica. Cu pudoarea sau dorinta.
Trebuie sa multumesc: am primit sfatul de a ma gandi la ce-mi face mie placere, si am mai spus-o.
E doar o falsa pudoare ce fac eu acum, dar imbratisez gandul de a fi la fel de armonios pe dinafara, cu cel invizibil si intim.
Nu m-ar incanta deloc etichetele precum nu ma incanta deloc reclamele la etichete. Din orice punct de vedere, chiar si comercial!
Reverberatia este la nivel intelectual. Aici se produce descarcarea complet orgasmica a placerii comune. Eticheta vs. postura. Postura vs. ipocrizie. Frica vs. armonie.
Oooo armonie...
Romantic.

Un comentariu:

Mucegai spunea...

Armonia dintre camasa in carouri si inima rosie trece prin piele. Ai grija ! Excesul de suflet dauneaza grav sanatatii!