De luni...

Intrebarea care se pune nu este una retorica.
Traiesc intr-o auto-hegemonie. Imi displace totusi ideea de a fii sef.
Cred ca totul se leaga de placerea de a fi.
Liber, frumos, tanar...
Realitatea nu este nici pe departe asa. Constat cu o relativa neplacere ca toate aceste "placeri" se lega de ceva sau de cineva.
Si mi-e tare, tare dor azi de cineva. Poate chiar de mine, nici nu mai stiu, si cred ca nici nu mai vreau sa aflu.
Si mi-e tare dor. Intrebarea retorica fiind "DE CE ?".
Si chiar daca nici nu mai vreau sa aflu, si nici nu mai stiu daca mi-e dor de mine sau de altcineva, mi se taie rasuflarea.
Incotro ?
Catre cunoastere. Catre mine. Catre...?

Mi-e dor de fetita cu porumbei.