Joi

Pot spune ca azi e joi.
Joia este o zi, de obicei de tranzit...intre saptamana de lucru si ziua de vineri. Weekend.
De obicei, joia, pamantul devine prea mare si aerul cam prea dens.
Joia, spre exemplu, este ziua de dupa miercuri. Banal pana aici.
Intersante sunt, de fapt, argumentele zile de joi. Ele sunt rezultatul zilei de miercuri si anticipatia zilei de vineri.
O floare ca o cupa de vin. Rosie, intredeschisa.
Un singur fluture se leagana usor si lin spre ea.
Floarea nu are miros, dar nu te poti apropia de ea in mod normal. Trebuie sa fii fluture prin usoara, lenta, delicata si inefabila tresarire a umbrelor dulci de polen, polenul unei flori rosii poate, plina de desenele altor si altor inflorescente. Muguri de flori. Muguri de polen. Toate astea se amesteca deodata cu verdele. Iei pensula imaginatiei, pui pe ea toate culorile universului, a tuturor fluturilor, si o vinzi la colt de strada primului inger. O vinzi pe vise greu de atins, pe margini de ape si chipuri straine de oameni buni. Se poate preschimba si cu sentimente roz. Ce-ti mai ramane, da saracilor, pentru ca ei nu au nevoie decat de nimic. De un nimic albastru, nu verde, amestecat cu glod, nu cu ingeri, amortit de frig, nu de soare.
Cand nu-ti va mai ramane nimic, nimic... cand nu-ti va mai ramane nimic, vei fi poate cel mai sarac om. Poate cel mai fericit ?
Vinde ingerului, vinde pe nimic...