Ce-mi place mie baiatu' asta...

"Sa va spun pentru inceput ce nu-mi place mie.Nu-mi plac(e):Ciorapii, pantofii si masinile albe, femeile care dispretuiesc viata de familie si vor cariera cu orice pret, barbatii care se vopsesc in cap; Monica Gabor si Elena Udrea, Dan Voiculescu si Vadim Tudor, cretinii care arunca hartii pe strada, pet-uri in apa si mancare pe geam, securistii, berea, parvenitii, stirile cu morti, romanii care se duc la bulgari sa faca turism, baietii care agata pe strada, femeile supermachiate si cu buricul gol, musafirii care nu suna inainte de a trece pe la tine, masina Dacia, intelectualii aroganti si pretiosi, taranii veniti la oras, functionarii cu costum gri, manelele si mai ales cei care le canta, camerele de supraveghere de pe autostrada(sa-si puna ei in casa la mama lor), restrictia viteza pe aceeasi autostrada(cu 130 la ora sa mearga Blaga, Basescu si cu Boc), copiii obraznici pentru care tac-su` si ma-sa e bogati!, furoul de pe prezentatoarele stirilor de la Sport, patronii trusturilor de presa care se amesteca in continutul editorial, amantele patronilor care se amesteca in viata angajatilor, amicii care se dau la nevasta ta si prietenii care iti dau la gioale, filmele de arta, publicitatea mincinoasa(90% din ce exista), parintii care isi invoiesc copii de la ora de sport, emigrantii romani care vorbesc stricat romaneste, romancele plecate in Italia sa se marite, romanii plecati in afara sa fure(furati, baieti, furati, dar acasa!), betivii care agata femei betive, vilele care seamana cu hotelurile de la munte, vamaiotii care nu se spala(aia care se spala sunt mult mai simpatici)……si mai sunt."

Textul apartine lui Liviu Mihaiu.

http://mihaiu.catavencu.ro/

macar o postare....

Incepusem sa scriu ceva mai devreme dar intre timp m-am razgandit.
Simt nevoia sa dezvolt o incredibila rautate. Nici nu pricep de ce am aceasta nevoie. Ce ar putea sa-mi aduca bun un acces de rautate? O sa intru apoi in starea de greata perpetua si de respingere toatala. De greata, o greata ce-mi ridica stomacul in gat si ma face sa ma uit urat.
Imi place uneori sa execut oamenii, dar mai ales femeile, cu raceala si din amuzament.
Imi ofera o satisfactie dureroasa si acopera starea de nervi...alta data ma luptam, ma certam, insistam...si asta cu abnegatie, cu forta, cu ambitie.
Acum stau deoparte si ma uit distrat la jocul, jocul asta pasional al disimularii altruiste si al dragostei.
Mie imi provoaca greata, printre hohote de...
"Bine, dar ce ai facut ca lucrurile sa stea altfel? Ai luptat si TU in vreun fel? Nu, n-ai luptat ?"
Evident ca raspunsurile sunt majoritar negative.
Desigur ca exista si exceptii. Iar ele sunt rodul epuizarii sufletului meu. Cand a contat, ce a contat si cat a contat...si s-a terminat, nu ? Terminat a ramas! Acum sunt doar cicatrici.
Si asa, au existat unele exceptii. Poate ca inca mai exista...dar asta nu-mi modifica starea.
Sigur ca sunt si eu destul de pretentios....na...ce dracu, credeati ca totul este atat de moale, cald si dragut la mine? Aiurea...

Apoi dupa ce-mi satisfac cumva setea de sange ma intristez...si desi simt un pic de remuscari, doar un pic, nu-mi rectific atitudinea, nici nu ma prea intereseaza durerea pricinuita. Doar imi confirm, daca mai aveam nevoie, singuratatea.

Oricum nu am zis tot!

Unele...consideratii

Astazi, stimati consumatori, va prezint postarea misogina, promisa ieri.

Ne-am nascut intr-o lume a barbatilor, nu-i asa ?
Barbatii o sa se grabeasca sa aprobe, iar femeile sa clatine dezaprobator din cap.
Fiind nascuti intr-o lume a barbatilor, femeile vor si ele sa fie, nu-i asa ( ador sintgama asta "nu-i asa ?" in care o vizualizez efectiv ( Alessandra Stoicescu ), pe imens de falsa, dar ce frumos tuguia ea buzele, Andreea Marin, dar imens de Banica ), egale cu barbatii. Nici mai mult nici mai putin decat egale.
De aceea, au primit de la barbati, nu-i asa, ziua femeii, a martisorului, a mamicii, a pizdicii, a ciclului menstrual, al concediului maternal, prematernal, post combustie interna si spontana.
De ce ? Pentru ca traim, vorba cantecului, intr-o lume a barbatilor.
Relational vorbind, barbatii trebuie sa ofere, iar femeile sa primeasca. Ele vor sa fie curtate, vanate, cumparate, etc. Barbatii trebuie sa ofere permanent "ceva" ca sa nu pice din derizoriu si na...ca sa nu fie un porc!
Iar ele, se cred toate, mici Ilene Cosanzene, prinse-n turnul de fildes al celui mai infricosator castel. Pazite de insasi imaginea oglinzii balaurului.
Daca un barbat cucereste o femeie ( deci o cucereste, cam ca la Marasesti, Marasti, Oituz ), ea face o favoare barbatului. Nici mai mult nici mai putin.
Dar de ce spun asta ?
Pentru ca in mentalitatea femeiasca, toti barbatii vor ceva.
CEVA!
Acel ceva...pentru care dau din umeri, degete, buze si barfe.
Vor ceva...ahaaaaa ticalosii, trebuie sa-i punem cu botul pe labe, ca ei sa nu mai vrea "ceva". Iar daca nu mai vor..."ceva", desigur, nici n-au meritat...aia sigur vroiau "altceva".
Si dupa ce se obtine acel "ceva" de catre barbat, incepe dorinta de agalitate a femeilor cu barbatii. Care, oricum nu sunt in stare de nimic, fara ele, femeile, egalele barbatilor. Dar intre noi fiind egalitate, absolut ca egalitate, sunt ele, oare, mai bune de "ceva"? Daca tot sunt egale....nu-i asa ? ( Andreea Marin )
Credeti ca as putea sa vreau ceva?
Am zis ceva?
Pa pa!

Ce-mi pun eu atatea...?

A-nceput de ieri sa-mi coaca
Cate o idee...

Nu esti barbat adevarat daca:

- nu ai muschi
- nu poti bea 25 de sticle de bere fara sa cazi in cap
- n-ai adidasi de firma si nici trening de firma
- n-ai blugi Levi's Strauss, Lee, Converse
- femeile nu "e moarte dupe tine"
- nu abordezi "gagicile" cu "pissy" sau "pasarica"
- iti plac florile
- nu asculti house
- prietenii nu-ti admira ultima achizitie feminina salivand
- nu te "invarti", nu faci "smenuri", nu esti "jmecher", sau "baietas de cartier"
- nu ai bemveu ( nu conteaza anul de fabricatie....)
- iti plac florile
- citesti carti ( daca citesti poezii, deja ai probleme mari )
- nu esti laudaros
- nu parchezi masina "la scara" mall-ului, adica la nu mai mult de 3 m de intrare, blocand astfel intrarea
- nu invarti banii pe degete ( desi tu esti mort de foame si ti-ai amanetat lantul )
- nu agati de pe Hi5, facebook, sau alte retele de socializare
- nu ai cel mai scump si mai nou telefon mobil ( chit ca nu ai credit la cartela )
- telefonul nu-ti suna in timpul unei intalniri iar tonul de apel nu este o manea
- nu-ti plac, evident, manelele
- daca nu-ti filmezi prietena facand sex cu tine
- asculti rock, sau ai fost cel putin odata la Filarmonica
- sti cine a fost Debussy, Dvorak sau Yehudi Menuhin
- singura ta arma este pumnul si nu creierul
- daca ai blog


Si ar mai fi dar acum, ma retrag, am niste chestii misogine de rumegat...va voi anunta rezultatul in cel mai scurt timp!

Pam Pam!
P.S. Am fost ajutat in acest demers, multumesc persoanei in cauza!

Ce atata primavara?

N-o sa ies astazi pe afara,
nici sa trec prin parc nu voi,
sa va vad, ma deranjeaza!
N-o sa va privesc in ochi.
N-am sa rad astazi la soare,
la flori nu ma voi uita,
vrabiute, randunici, ratuste,
sa zburati, dar in ceaune!
fripte eu va voi manca!
Toate sunt deci, cam desarte,
Nici o vorba buna dara,
De-o sa-mi ziceti ca-s nebun
Iar va replic, intr-o doara
Sunt, dar sanatos tun!
Deci ma lasa rece iarasi
Primavara absoluta!
Si-ale ei lucruri firesti,
Treaca-odata! Sa se duca!
Sa dispara optimismul si natura infloritoare,
Galagia sa-nceteze, graba cea nesuferita,
Curatenii inutile, posturile ipocrite,
Popi a caror importanta
Creste iarasi mai spre seara,
Ca si cutiuta aceea
Tinuta ostentativ
La cerseala crestineasca,
Spovedindu-se adanc.
Miei tipandu-si crud sfarsitul
Oua sparte-n repezeala,
Iar apoi o imbulzeala.
Duca-se iar primavara
Cu ai ei nervi nepotoliti.
Eu m-as duce unde-i iarna.
Mai spalati-va pe dinti...!

Virtual sau Real ?

Buna dimineata! Sau ar trebui sa spun "buna dimineatza!". In orice caz, va urez sa aveti o zi buna, exceptand viscolul de afara. Sau, ar fi frumos sa va trimit o poza de wallpaper ( adica tapet...) cu soare si mare, nisip alb si palmieri, asa cum am eu la avatar. Dar ar mai fi in concordanta cu realitatea ?
Eu cred ca da! Undeva in lumea asta, jumatatea mea PURA, sta la soare si pandeste pestisori liliachii sub gheata. Cum domnule sub gheata, la tropice ? Sub gheata romaneasca de afara, si apoi, e virtualul meu si, evident scriu ce vreau eu in el.
K sa....ah ce limbaj de "mess" am in ultima vreme, ca sa spun asa real, evident sau doar virtual, ca si cum asta ar fi cea mai importanta activitate a mea si care, da, exact, care spune multe, "arata" de fapt realitatea existentei mele, evident reale!
Mi s-a urat sa revin la realitate, sa "cobor cu picioarele pe pamant", apoi sa iau de piept balaurul cu 7 capete si 9 amante pe care sa-l dobor, in suprematia spirituala, clara, cum ca sunt ah, da, un barbat minunat. As...( a se citi ash, ce diactriticile mele )...Spuneam deci, ca stimati concitadini, dar nu numai, mai ales concitadine, dar mai ales, nu numai..., ca realitatea, adica chestia aia reala pe care o inghitim cu lingurita de nevoie, cam ca pe untura de peste ( care mie mi-a placut la gust ), deci , sa nu ne pierdem in virtualul gustarii unturii de peste, ca, iar aici va las sa va imaginati...va invit in virtualul acesta care spune, denota, arata, si mai ales e scris, biti pe alb si alb pe biti. Si cum, intotdeauna cand ma simt realmente, in real, ca cineva pune piciorul in terenul meu, ma retrag si eu in virtual, doar doar, vremea rea o sa treaca! Ei o sa treaca! Cum sa treaca? Asa cum trec si mesajele offline, postarile pe bloguri, si tot ce atrage dupa sine virtualul, care, repet, spune, arata, exprima. Cea mai interesanta experienta este trecerea din virtual in real si din real in virtual. Acolo se intampla ca, cei care fug de real sa vrea inapoi in virtual si invers. Sau nu ? Sau...
Deci, dragi concitadine ( si nu numai ), dragi cititoare cu care am impartit realuri sau virtualuri, va rog sa-mi faceti, nu-i asa, trafic, sa-l cititi ( blogu vere! ) sa ma comentati, sa raportati abuzuri, sau sa zbarnaiti de furie...sa va inrostiti de indignare, sa va puneti semne de intrebare si mai ales sa ma adorati, ca manipulator ticalos, nemernic, incredibil de real dar mai, si mai si mai ales virtual, fat frumos.
Apoi va invit pe toate la cafea sau la un wrestling in noroi. Sau, de ce nu, in miere. Sau in ce vreti voi, dragi concitatdine ( dar mai ales, nu numai ). Nu uitati insa ca noroiul, mierea sau ce vreti voi, se va achita prin, la inceput realele, apoi virtualele, ca in cele din urma sa fie palpabilele facturi pe care le aveti de achitat. La mine, adica, eu, realul, aceeasi persoana minunata, zis si fat frumos, adoratul si manipulatorul, uratul dar importantul din viata, nu-i asa, a dvs.
Eu v-am zis ca zilele astea sunt pe cai mari!
Iiiiiiiiihhhhhhhaaaaaaaaaaaaaaaaaa! (cine site, cunoaste)!
Va sarut, ca prima data, si voi ramane cu incapatanare aceesi persoana, cu aceleasi vise si dorinte, cu aceleasi probleme, al vostru subsemnatul, je, Le Fat Frumos!

P.S. Aceasta postare este pentru mine! Nu-mi asum consecintele asa ca nu tabarati pe mine!
Iiiiiiiiiiiiiiiiihaaaaaaaaa sunt pe cai mari ! Hahahaha!

Un tango

Am ascultat doar un tango. Si franta melodie dulce si amara. Apoi mi-am imaginat doua trupuri in albia pustie. Mi-am imaginat doar un tango. Frant.
A fost atat de frumos incat arhetipurile zambira elegant, cu joben si rochii scurte, de jad. Pe de alta parte am transpirat...stiti, oamenii transpira dansand. Am dansat un tango doar, de drag, asa cum doar din cuvinte as putea iubi. Cine este dincolo ?
Doar un tango afabil si discret, in miros de cafea. Neagra. Tare, dulce si amara.
Din lipsa ei, din lipsa mea.
Am rasarit obosit dintre lagune. Apoi am fost intrebat daca pot rosti cuvinte-pereche. Nu, nu pot. Nu stiu. Nu aud, nu vad, nu...Doar stiu.
Am fost vreodata romantic ?
Cu lacrimi in ochii de copil imi declar vinovatia. Si ma las in voia voastra.
Pe esafod imi doresc sa dansez doar un tango. Apoi sa mor sugrumat de zile. De ani, de...eternitate.
Apoi m-ai intrebat daca...si daca...Raspunsul nu-l am eu. E raspunsul tau. Ca in tango, ca in ...
O pasare maiastra.
E mintea mea si a ta.
Nu vreau "ceva".
Eu vreau tot. Sa-mi schimb mirosul cu al tau. Sa mor de dragoste ranita.
Iar daca nu suferi nu existi. Iar tango-ul e suferinta. Asta e istoria lui.
Cuvinte pereche.
Crezi atat de mult in ele ca si mine ?