Ce atata primavara?

N-o sa ies astazi pe afara,
nici sa trec prin parc nu voi,
sa va vad, ma deranjeaza!
N-o sa va privesc in ochi.
N-am sa rad astazi la soare,
la flori nu ma voi uita,
vrabiute, randunici, ratuste,
sa zburati, dar in ceaune!
fripte eu va voi manca!
Toate sunt deci, cam desarte,
Nici o vorba buna dara,
De-o sa-mi ziceti ca-s nebun
Iar va replic, intr-o doara
Sunt, dar sanatos tun!
Deci ma lasa rece iarasi
Primavara absoluta!
Si-ale ei lucruri firesti,
Treaca-odata! Sa se duca!
Sa dispara optimismul si natura infloritoare,
Galagia sa-nceteze, graba cea nesuferita,
Curatenii inutile, posturile ipocrite,
Popi a caror importanta
Creste iarasi mai spre seara,
Ca si cutiuta aceea
Tinuta ostentativ
La cerseala crestineasca,
Spovedindu-se adanc.
Miei tipandu-si crud sfarsitul
Oua sparte-n repezeala,
Iar apoi o imbulzeala.
Duca-se iar primavara
Cu ai ei nervi nepotoliti.
Eu m-as duce unde-i iarna.
Mai spalati-va pe dinti...!