miercuri, 26 noiembrie 2008

Vise haotice...

...provocarea, caci despre asta e vorba..., ei bine, provocarea omului e una spirituala, fie prin cautarea adevarurilor absolute fie, poate, prin cautarea dumnezeirii, a starii sufletesti superioare.
Ce cautam ? Totul, nimic. Nimic, totul ....si asa mai departe. Atingem totul si-l transformam in nimic, nu vrem nimic si atingem tot...intre tot si nimic aflandu-se...visul, sau ...celelate forme profane ale visului, scopul, telul...
Nu despre visele mele e vorba, ci despre visele ei, a lor, a lui, a...si am sa ma opresc o clipa din aceasta fuga si am sa intreb: ce visezi? De obicei mi se raspunde "nimic", de catre toata lumea, fara exceptie, toata lumea fiind definitv ancorata in realitate. Ce trist...cat de trist sa fi ancorat in realitate, sa nu visezi, sa-ti derulezi existenta fara sa ai parte de rasuflarea taiata de un vis pe care-l visezi acum sau, de care tocmai ti-ai adus aminte...
Pentru ca cea mai temuta persoana din viata ficaruia e propria persoana.
Iar visele sunt ucise acolo, macelarite in ceea ce eu as numi genocidul suprem. Inutil sa mai adaug ce fel de om e cel care ucide visele altei persoane si care incet, incet dar sigur erodeaza, sfarama, anuleaza...
Promisiuni ? Nu...certitudini si zambete. Un radio isi ravarsa lumina becului chior in camera invelita in intuneric. Ma intreb, daca n-ai fi existat...? Oare cine te-ar mai fi facut sa visezi in liniste, cu picioarele calde invelite in patura moale, iar caldura respiratiei sa-ti bata usor si catifelat in crestet...caror zambete de copii am mai fi raspuns cu atata placere si daruire, astfel incat sentimentul acela atat de placut sa fie prezent...iar primavara sa cante la balcon intr-un intai al copiilor cantat chiar de ei.
Am avut un vis ciudat ce mi-a provocat frica. Persoane ciudate bantuiau visul meu plin de soare si palmieri. Un hotel frumos, parasit, abandonat in soarele africii. Pamantul rosu se oglindea in ferestrele murdare de praful specific. Oare cate momente de placere, de odihna si de liniste au oferit camerele acelea acum goale?
De ce oamenii nu se uita in urma ?
Pentru ca uita sa aiba vise, sau si le reprima in asemenea fel incat viitorul ii sperie, iar trecutul e ingrozitor. Pentru ca e mai usor sa negi ca ai existat si nu-ti asumi existenta viitoare.
Pentru ca ...de 1 iunie am de oferit un buchet de flori. Copii, vise...nici eu n-am inteles ce am scris.
Dar imi pastrez visul...

Un comentariu:

Sorana spunea...

"Suma totala a nenorocirilor care nu s-au intamplat, inca se numeste fericire!"
Ancestrala si atat de disputata hermeneutica a iubirii. E de pe vremea sarmanului Platon care cica era gay:D Asa ca nu conteaza cat de tare de scapa pipi ci cat de repede gasesti gardul potrivit!
Iauzi ia!
Sa ma duc din crama-n crama, lelita Ioanaa
Sa beau vin sa manc pastrama, lelita Ioanaa
Te ciumidel shukarule!!!