Sange

Dintr-o ciudata, cel putin ciudata fire, a caror amestecuri de rase pana si mie mi-e stranie, va declar deschis ca-mi place boxul. Da, nobila arta, a luptei egale, sau aproape egale dintre doi barabati cu pumnii goi. In trecut, pumnii erau goi si concurentii nu purtau casca. Curgea sangele si fiecare din ei lupta in cele din urma cu el insusi sa termine cele 12 sau 20 de reprize impuse.
Ati privit vreodata sangele arterial curgand? Este irizat de mii de bule de oxigen. In contact cu apa aproape ca fierbe iar la cald se coaguleaza straniu strat dupa strat. Foarte interesant in opinia mea.
Ei bine, acei pugilisti se luptau cu pumnii goi avand curajul sa-si asume lupta. De obicei, unul dintre ei pierdea lupta, dar amandoi, fara exceptia pierdeau batalia. Cine castiga totusi ? Pariorii, cei insetati de sangele lor,oamenii simpli, multi gura casca, ce in vartejul luptei altora s-au dedublat, considerandu-se ei acolo. Si frica. O, da frica. Frica te face sa gandesti sa reactionezi, sa te aperi. Adrenalina, cel mai la indemana drog al omului...
In natura, lupta nu e nobila. Oponentul moare. Apoi nenumarati necrofagi isi vor duce existenta din hoitul celui ce a pierdut.Nu-i nobil , dar asa e viata. Si cum viata copiaza natura...si noi...
Intotdeauna am tinut cu cei mai slabi...efortul lor de vointa m-a impresionat profund, iar lacrimile infrangerii mi-au parut mai cinstite decat medalia invingatorului. Chestie de pozitie.
In box, pierzatorii erau purtati pe brate ca si campionii. Cauzele erau diferite. Dar intotdeaua o lupta pasionata mi-a atras atentia. Poate doar fac parte din cei mici si ...poate fac parte din cei mici ce se bucura la vederea sangelui...
Iar eu sunt un sentimental fara pereche. Gresit, sunt doar un sentimental, perechea fiindu-mi la gura deltei...