Si alte raspunsuri....

...si pentru ca suntem in permanenta cautare de raspunsuri si motive...acest Michelangelo, desigur, poate cel mai important artist renascentist, a devenit indragostit de opera sa...cum s-ar putea intampla altfel, in clipa in care propria creatie devine insasi viata ta...sau viata ta propria creatie, si cum ai putea sa-ti privesti creatiile, sau aportul, sau chiar si o simpla influenta altfel decat cu spiritul momentului in care ai creat, influentat...si viata ta insufla viata altor persoane, asa cum acest splendid Moise a fost somat sa vorbeasca, fiindu-i ciuntita perfectiunea cu insasi ciocanul care l-a creat pentru refuzul de a vorbi perfectiunii mainii, sufletului si a divinitatii creatoare.
Oare cum ar fi putut minunatul artist sa-si repudieze opera, atat de minunata dupa parerea mea, creata in acele atat de tulburi vremuri si care dainuie peste secole? Cand din insasi viata sa au fost create, din talentul daruit de Dumnezeu, din vointa proprie si creativitatea specifica doar omului ca fiinta. De ce oare n-a vorbit Moise, si de ce nu vorbeste nici astazi din sclipirea marmurei albe din care este creat? Pentru ca nu voce ii trebuie lui, pentru ca verbalizarea ar fi un sacrilegiu adus genunchiului ciuntit...
Oamenii se uita si trec cu milioanele pe langa aceasta capodopera, iar ei, in ignoranta lor nu intuiesc zbuciumul intern al creatorului sau. Asa cum si acesta poate, intr-o zi obosit fiind sa-si priveasca in ochi creatia si existenta, a considerat-o doar un bloc de marmura alba...
Toti ne indragostim de propriile creatii, incepand de la naivele picturi din copilarie, pana la marile noastre realizari si ne contopim cu ele, si prin acele creatii ne dorim, existentialist, sa dainuim peste ani, secole, milenii, si toti, absolut toti vream ca opera sa fie perfecta, infiorator de perfecta, astfel incat sa fim nevoiti sa dam cu ciocanul in ea ..." vorbeste monstrule"...nevrand sa acceptam ca de fapt, monstruoasa nu-i creatia noastra ci noi insine, prin reprezentarea a ce credem ca vrem sa oferim interlocutorului ca fiind creatia noastra perfecta, vesnica...totala si mai ales...Moise...
Oare cine nu-i un mic pigmalion? Cine nu-si iubeste creatiile ?
De ce o iubesc ? Pentru ca sunt un mic, sau nu atat de mic ...indragostit....