..vietii...

Î: Ce zi e azi?
R: O zi prea tarziu...

Tainite si tainuiri...

Incerc sa scap din aceasta idee proiectiva cumva, si proiectata cumva, asuprea mea. Ca un observator, ca un turn de control al propriilor mele ganduri si reflectii. Ma las prada gandului ca numai eu am dreptate sa...sau sa...si ma deranjeaza ca-mi vad proiectia puntului unic, irepetabil al simturilor si judecatilor mele. Eu vad, eu simt, eu analizez, hotarasc, decid, pana aici. Ajunge cu persoana intai! Voi vorbi la persoana a 3-a...aaaa cum adica eu voi vorbi la persoana a 3-a ? Adica tot eu ? Doame Dumnezeule cat voi exista, voi fi egoist incurabil. Da, da! Si tu la fel, cititorul meu sa nu crezi ca se poate altfel. A murit si capra vecinului....deh...
Si atunci? Atunci, am deosebita placere ( evident sa-mi faca tot mie placere! ) sa...sa citim, cu si despre un personaj ce ma fascineaza, la fel ca pusculita din tabla, cu cifru altcatuit din 3 cheite de la 1 la 10...a carui descoperire mi-a facut o mare placere, mai ales pentru ca pusculita era goala....
Deci ?

Punem ghilimele, si rostim:

"Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite.De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi."

Nu-mi aduc aminte nimic...iar eu ? Ce-ti aduci aminte cititorule despre tine ? Te schimba amintirile si te zdrobesc sub apasarea lor ...te striveste schimbarea oglindita de propria-ti existenta ?
Iti aduci aminte de ...cum altfel...mine ? Nu e deloc persoana a 3-a si sa mor daca mai pot simti ceva din tine...sa mor....

Ah ce mult ma ajuta ghilimelele...incredibil...

" Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, dealtfel..."

Zambeste, te rog...zambeste...

Barlogul...

Randunici negre si zvelte taie aerul rece al diminetii. Roua miroase a miere. De jos din iarba, puteti vedea burta alba si dunga rosie a micii pasari prevestitoare de primavara. Stiu ca primavara a venit de ceva vreme, stiu ca informatiile sunt un pic anacronice...
Mi-ar placea sa vedeti o pereche de randunici construind un cuib ...neobosite, muncind toata dimineata, apoi odihnindu-se zgomotos si vesel pe ramurile unui tei batran...
Sub norii grosi luminati de soarele apusului, zboara frant sus de tot dupa mustele grase si pline de proteine. Ca mai apoi, seara sa se adapasoteasca in preajma cuibului efectiv construit cu migala si saliva lor. Cuib ce poate rezista ani de zile, daca este construit bine si intr-un loc ferit.
De ce spun toate astea ? Ei bine sunt pe cale sa-mi achizitionez un barlog !
Bine, nu-l voi construi eu , slava Domnului ca s-a ocupat altcineva de asta. Construit de mine, probabil ca ar fi fost o constructie complet ineficienta ( pentru locuit ), inalta si stramba...ca mine ( nu, eu nu sunt inalt ci doar stramb ).
Va imaginati oare un barlog ? Adanc sapat in pamant, cald si captusit cu pene si blana...bine, asta nu inseamna ca am vreo companie gestanta ...doar asa, ideatic, sa zicem ca ursoaica ( cum dracu am trecut de la randunici la ursi nu stiu, dar nici nu conteaza, sper sa prindeti ideea ) ar ramane gestanta. Cum cu cine ? Cu un pui bineinteles!
In sfarsit...ah la dracu! Cine a mai vazut barlog cu bar ? Doamne ca numai la prostii va sade capul!
Deci ? Va urma un barlog, padurea de fapt este o jungla urbana, iar randunica ...zboara sus, nu ?
Una peste alta, la mine randunica e ofitera(ul) de credit, ursoaica e contul de la banca iar promisiunea e....

Sa traiti...bine...

P.S. Pentru persoane avizate: padurea cu ratuste arata tare bine in perioada asta....

A urmat ? Hihihihi....

...si m-am dat deoparte...

Nu stiu cum sa incep...iar sa termin ce am de spus oricum nu voi sti. Stare de imponderabilitate. Inoperabila. Hmmm miros a fetid. Cine dracu m-a pus sa ma miros ?

Martie...

Apoi...toata porcaria asta.

Nu, nu ...

Dar sa va spun o chestie pe care am invatat-o de la cineva: bai tovarasi suferinta va face sa simtiti ca traiti...adica...asa zis eu, dar sa stiti ca nu sufar, nu, doar ma tavalesc pe jos ...

Nu sufar pentru ca nu merit. Ce credeati ca oricine merita sa sufere ? Aiurea...

Mi se reproseaza periodic in ultima vreme cum ca nu as mai fi acelasi...de fapt ca nu mai sunt deloc aceeasi persoana ca acum...ceva vreme. Nu, nu mai sunt si...
Aici apare o problema . Sunt egoist! Da, sunt si ma mai fac! Mai dar cel putin am curajul s-o recunosc. Ca in problema chinezului care ameninta sa se arunce de pe pod...a blocat circulatia si un nene binevoitor i-a...impins o mana de ajutor...ai grija ce-ti doresti ca...
Si acel nene mie mi se pare cea mai tare arma impotriva egoismului egocentric scarbos de care poate da dovada cineva...
Dar...acel cineva ce motive are sa moara...( pentru ca culmea norocului....nenea ala, sinucigasul, nici macar n-a murit ! )...de ce oare ? Hihi...

Si a trecut si 23 Mai...nu aduce anul ce aduce ceasul.

Oricum, cineva m-a readus in lumea normala...ce tot atata armonie, visare si ...empatie...empatie...empatic...fara a fi vreun pic simpatic...hehe.

Bun, deci!

N-am nici cea mai vaga idee despre ce va urma. Oricum ceva va urma...
Aaaa asa, am mai multe de reparat: o inimioara, de returnat un harddisk, de dat 0 restanta...chestii usoare.

Buna Dimineatza!

Va urma...

Shhhh

Shhhh tacere!
Taci! Ma deranjeaza ce-mi spui...ma enerveaza adevarul, realitatea.
Spune-mi ceva frumos.
Pleaca! Nu vreau sa fii langa mine....shhh nu spune nimic si du-te.
Sa nu te intorci zambind in coltul gurii. Nu vreau nimic de la tine.
Sa nu trantesti usa...o sa-mi trezesti demonii. Mi-e atat de drag de ei...
Nu, nu vreau nimic de la tine.
Apoi sa nu vi sa-mi reprosezi...e alegerea mea!
Coltul e prafuit si rece...
Tacere....shh, taci!

Leapsa...obosita...

Ia luati una calda...


Sunt...mai mult decat as vrea sa fiu...soferul Bules

As vrea...sa fiti mai mult ca...

Pastrez...tot.

Mi-as fi dorit...si ce daca ?

Ma tem de...voi nu!?

Aud...daca nu aud imi pun proteza...

Imi pare rau...of, da!

Imi plac...copii, florile, ah, am zis? Copii...copil frumos ce esti...

Nu sunt...si nici nu voi fi...

Dansez...ca o cizma!

Cant...sunt...

Niciodata...sa nu spuneti "trebuie, promit, niciodata..."

Rar...rar?!

Plang cand privesc...viata.

Nu imi place de mine pentru ca...vezi punctul 1...

Sunt confuz...nu-i asa?

Am nevoie de...tine...?

Ar trebui...nimic nu trebuie...

Predau legatura cam ca celebrul Domozina...pana ma hotarasc cui o las asa....

Intrebari

Oare intre viata si moarte sta singuratatea?
E drept oare sa fii atat de singur incat sa doara cuvintele nerostite?
Sa va povestesc despre sentimente ? La ce bun...ce-as putea sa va invat, sa va transmit? Sentimentele mele ? Nu fac nici doi bani...
Nu va puneti intrebarea "de ce ?". Iarasi e fara valoare. Intrebati-va "daca....?". Dar nu care cumva sa cautati un raspuns. E mai bine asa.
Ma intreb de multe ori, de foarte multe ori ce caut eu, ce caut...
Eu caut...
Nu ma intrebati ce-am gasit pentru ca doare tare.
Cu toate astea stau si astept, ore, zile, saptamani. Astept sa fiu gasit, regasit, reapreciat...desigur, puteti spune ca nu-i vorba decat de un frustrat incapabil sa spuna "nu". Nici nu gresiti.
Si astept si astept...ore, zile, saptamani...probabil ca o sa se faca luni de asteptare, apoi ani...apoi...nimic. Intuneric.
O sa spuneti ca sunt pesimist. Nimic mai fals...si voi asteptati acelasi lucru, va trebuie doar un pic de curaj ...apoi puteti suferi in liniste asteptarea.
Si daca n-o sa vina ? Si daca astept degeaba ? Dar am ajuns la "daca...".
Nu caut un raspuns, caut ce-am pierdut.
Ce-am pierdut ? Ce intrebare e asta ? Totul, evident, tot...bine, bine, tot insemnand...insemnand tot ce am visat si tot in ce am crezut.
Si lucrurile astea nu se intorc...aproape niciodata.
As da timpul inapoi...nu din regrete ci din perfectionism. Din teama de esec. Din perspectiva expresiei "iarta-ma".
Intr-o zi...doar impacarea nu se poate....