Lacrimile tale curg vesel pe obrajii inrostiti de tumultul sangelui ce a invadat fiecare colt din suflet.
Caut in mine batista de cuvinte ce-mi doresc sa-ti sterga lacrimile. Timid iti ating sufletul cu franturi din suflet, si lacrimile curg parca si mai vesel. Un pic speriat ies la soare. Acesta apune zambind complice. Lacrimile se transforma in zambete de copii blonzi si veseli. Interiorul este acum luminos. Ma uit prin ochii tai caprui si vad ploaia, te uiti prin ochii mei si vezi vara, iar ploaia si vara fac sa se nasca curcubeul. Impreuna. Inchid ochii si-ti miros fiinta. Ma impiedic in ganduri si te ating din nou...un semicerc solar...rosiatic. Forme impletite se ridica armonios spre aerul limpede.
Gandurile mele se topesc in fata lacrimilor tale si simt cum ma scurg odata cu ele. Sunt gelos ca-ti ating obrazul dar mi-e rusine sa le sterg. Le ador in stralucirea ochilor tai.
Tremur incet si ma revolt. Sageti de sentimente. Priviri. Piele. Daruiesc soapte si primesc rusinat inima. Rosu, si ochii caprui iar peste tot mirosul tau in aerul rarefiat. Ceasurile trec si deznodamantul nu e asteptat de nimeni. Ma atingi usor si transpir de emotie. Am uitat de tine, gandidu-ma la tine, iar eu nu mai sunt... Fumul tigarii tale se rasuceste spre zari albastre. O fetita blonda ne priveste de departe, din zarile demente si reci. Si liniste...padurea verde freamta discret. O caprioara primeste mangaierea soarelui intre ochii ce izovrasc bunatate. Emani liniste si buzele rosii soptesc cuvinte ce au efect halucinant. Noi doi...
Te caut de mult...inainte chiar de as fi stiut asta, si chiar n-am inteles de ce ai intarziat atat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Aceste cuvinte spuse mie de cineva foarte drag le dedic acestei scrieri:
“In dragoste si in razboi, mica mea nebuna, totul e permis! Nu am spus-o eu pentru ca nu sunt atat de intelept. Iubirea se contstruieste pe tistrete, pe deznadejde dar niciodata pe sufletul alterat. Candva te gandeai ca daca faci rau in numele iubirii e de condamnat. Mi-ai si spus asta. Dar daca nu ai face acel rau? Te-ai gandit vreodata si asa. Dorinta primodiala este sa-ti vezi sufletul pereche implinit si fericit. In rest nu mai conteaza.
Undeva in universul asta raul si binele nu au scuza. Si asta se intampla in doua situatii:razboi si dragoste. Pentru ca doar atunci exista echilibrul necesar pentru a construi ceva. In rest sunt doar imagini frante a ceea ce nu stim sa ne dorim, a ceea ce ne dorim si pentru care nu luptam, a ceea ce ne dorim dar nu spunem. Similaritatea asta a dus la evolutie in ambele sensuri. E singura bipolaritate careia nu trebuie sa-i dai decat ceea ce simti.
Tu in sufletul tau te gandesti ca facand acel rau in numele dragostei calci in picioare alte principii de viata, ca in urma actiunilor tale evident cineva are de suferit intr-un fel sau altul. Ti-am spus de atatea ori ca cine iubeste cu adevarat are si puterea de a elibera tinta iubirii lui pentru implinire. Faci rau daca nu lupti, faci rau daca te minti si mai ales faci rau daca te sacrifici inutil. O sa vorbim despre asta peste cateva zile cand te linistesti.”
Si cand mi-au fost spuse eram la o mare cotitura in viata mea:)
Enjoy Stranger!
Trimiteți un comentariu