Te iubesc

...unul dintre actorii mei preferati este Hugh Grant. Imi pare omul perfect in jocul barbatului de peste 30 de ani pus in dificultatea alegerii "persoanei potrivite". Este un barbat relativ efeminat, dragut, perfect imbracat, maniere desavarsite, vorbeste o engelza superba...si totusi ceva ii lipseste...
O sa-mi permit sa imprumut un pic marioneta Soranei si mirosul de mucegai al lui Radu ( mucegaiul i-l las, am eu suficient ). Am sa le amestec intr-o galeata imputita, am sa adaug mult din veninul ce-l port zi de zi, am sa fierb totul si am sa le amestec oribil. Sper ca din acest amestec diavolesc sa obtin esenta cinismului, a rautatii si a lipsei de curaj caracteristice...mie?
O sa incerc sa ma mentin intr-o atitudine superioara: in fond numai veninul e al meu, alb cu irizatii verzi si rosii, putand fi capabil sa inabuse mirosul de mucegai si sa roada pana la os marioneta, ce ma sfredeleste cu privirea in adancurile mele veninoase. Ma infrunta (ador infruntarile ochi in ochi ) si-mi replica rece si sigura pe ea " Esti o jogodie ". Ma amuz pe jumate ingrijorat de replica ei rautacioasa. Are dreptate, mucegaiul ingrijorarii trazneste din fiinta mea de peste 30 de ani, relativ dragut, cu maniere...ohh am uitat sa va spun ca ma confund cu...o, dar desigur ca v-ati dat seama.
"Esti un idiot patetic, lipsit de orice fel de curaj..."sopti marioneta pusa la foc mic in venin si miros cumplit de mucegai pestilential. Ma intorc infuriat, dar pana sa am vreo reactie ma opresc in fata gandurilor mele: "si daca are dreptate...? "
Cu un gest violent rastorn oala cu venin si marioneta. Focul se stinge in miros de fum si lemn ars de brad, iute si innecacios. Tusesc ranit in creier si ma asez inciudat pe o piatra mai departe.
Marioneta se taraste catre mine si mucegaiul deja i-a acoperit unul din membrele arse de foc...ma atinge incet pe spatele acoperit cu milioane de spori. Totul a devenit verde si sporii sunt incarcati de mici picaturi de lichid penicilinos. Tresar, si deschid ochii plini de lacrimi. A dracului marioneta ma compatimeste! In ochii ei vopsiti in albastru cerului se reflecta lacrimile mele. Ma sufoc in propriile-mi ganduri si soptesc ca intr-o ruga catre cerul din ochii odiosi ai marionetei:
"vreau sa vii in viata mea...."
Nu mai fug si m-am obisnuit cu mucegaiul si veninul..."Buna seara iubito...te-astept ca din cer, sa imi aduci continente..."