Despre incredere si...altele

As da 10 ani din viata sa pot oferi incredere. Mai deunazi cineva mi se destanuia ca a pierdut o fata de 17 ( prin sinucidere ), pentru ca a avut prea multa incredere. Persoana respectiva, ei bine era demolata emotional...acuze peste acuze, sentimente de vinovatie amestecate cu revelatii tarzii...La ce bun...increderea excesiva vs lipsa de incredere...duc la aceleasi deznodaminte triste...suspine, pareri de rau...dar daca as fi avut incredere, dar daca as fi ascultat mai mult?
Dar daca...ce iluzie a sinelui - proiectie asupra celuilalt, in care el nici macar nu banuieste ca e acolo.
Vreau sa va vorbesc despre incredere: dar nu luati de bun tot ce am de zis. Mergem pe incredere?
Sa presupunem ca nu ...Pentru cine ar fi mai placuta supriza increderii neacordate? Pentru cel ce o asteapta si n-o primeste sau pentru cel ce-si da seama ca ...a judecat inainte ca lucrurile sa se fi intamplat fie si intr-un virtual...
Despre ce vorbim, despre incredere? Aaaa increderea, acea situatie ce-i vecina cu ipocrizia, cu minciuna, dar si cu asumarea unei greseli, cu altruismul, cu jertfa poate...
As vrea sa va vorbesc despre incredere...la intrebarea "aveti incredere in dvs", 99,9 % ar spune da...realitatea fiind inversa, stramba, ciudata...ca realitatea in care ne scaldam plini de incredere, de emfaza chiar...totusi, totusi, increderea acordata e atat de puternica, incat pe mana celui ce acorda incredere poti merge pana in panzele albe...naivitate, imi puteti spune. Nu ! va contrazic, naivitatea nu are nici o legatura cu increderea...ci doar cu a profita meschin de cel ce-ti acorda incredere...Ooooo, dar eu am avut incredere in tine ! In mine ? De ce n-ai avut incredere in tine de la inceput, refuzand sa ai incredere in mine. Te-ai mintit ? N-ai acceptat realitatea ? Ori poate ca ai fost atat de frumos ca ai inchis pentru o clipa ochii si te-ai mintit, spunandu-ti ca ...n-ai facut decat sa ai ...incredere.
N-as vrea sa credeti ca am vreo polita de platit. Nu, nu-s atat de las incat sa ma folosesc de increderea data de ipocrita fata a ecranului sa lansez sageti otravite. Nu, nici vorba, as vrea sa aveti incredere ca pot spune tuturor in fata ce am de spus. Din acest motiv fac gafe. Uneori chiar mari, pentru ca am prea multa incredere in mine, in onestitatea mea in puterile mele de a arata, ca, pot fi de incredere...Ce greseala...ce imenesa greseala...si cata suferinta...
Adevarul e ca nu-i vina mea: parintii mei, fiind de moda...veche pentru zilele noastre, m-au invatat sa fiu cinstit si sa am incredere, sa iubesc oamenii si sa-i repect, sa-i ajut si sa fiu..., ei bine, ati ghicit, de incredere.
Dar eu, mic pigmalion ratacit prin vremuri tulburi, nu fac decat sa ranesc, sa ciuntesc si sa ma lovesc singur, pe la spate, prin cea mai cruda metoda inventata de omenire...increderea pe care nu reusesc s-o insuflu, dar de care am disperata nevoie.
De aceea, va jur ca-s cat se poate de uman si de mic, incat sa nu fie nevoie sa va bazati vreodata pe increderea mea. Va declar deschis ca nu sunt de incredere si ca nici nu merita sa investiti asa ceva in mine.
Tocmai de aceea va implor sa aveti incredere in mine...
Si de n-o sa aveti incredere...nici nu o sa ma supar.
Imi pare foarte rau doar, atat pentru fetita ce s-a sinucis cat si pentru asistenta sociala care a avut prea multa incredere...17 ani...un copil...incredere...
Noapte buna....