Ce scoate un om din propria anonimitate? Ce poate urni pe cineva in asemenea fel incat sa devina pentru o clipa un om iesit din comun...( nu spun erou pentru ca asa ceva nu exista, sau, daca exista, sunt morti ...).
Pentru fiecare e altceva, dar de obicei, este vorba de o coarda ce vibreaza in suflet. Un om un lucru, o situatie, fiinte: copii, fluturi, flori, caini, pisici, poate soricei din aceea simpatici ce pot fi vazut in geamuri, in cea mai perfecta forma de lipsire de libertate... De obicei lucruri comune, omenesti, foarte interesant ca toata lumea adera la "frumos, estetic, muzical, colorat, viu, cultural, o da...", dar in realitate....Realitatea, ca de obicei, este una poznasa: nimic nu-i ce pare a fi si invers..., realitatea de obicei contrazice tot ce am invatat la scoala sau...social..., universitar, iar fascinatia anonimitatii este atat de prezenta, atat de dezirabila, considerand ca aduce liniste, pace, nimic...plictisitor, grotesc, ahhhh cat de grotesc! Si atunci nu-i fatarnica aceasta "adeziune" proletara la ceva ce oricum nu se doreste? Bineinteles, este doar un concept la fel ca oricare altul...iar un concept n-are viata e doar ceva abstract, invizibil, incolor, fara forma, deci cum poate asa ceva sa scoata din anonimat pe cineva ? Aaaaa, gata, stiu, geniile: ei pot. Ei vad abstractul si-l prelucreaza si il...fac sa prinda forma, astfel incat ei reusesc !...
Nu, nimic nu-i adevarat, ca sa iesi din anonimat trebuie sa lupti, sa suferi sa te bati sa pierzi si sa pierzi si sa pierzi...restul e ...mica si bagateaua de "sansa", de "aaaa asta a avut noroc dom'le..."
Ipocritii...!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cand poti sa pui o aroma in cuvinte, cand poti rosti un gust, cand poti canta o pictura, cand poti desena un zambet si cand toate astea le simti si le poti rosti, poti spune ca ai palpat abstractul. Si pentru asta nu trebuie sa fi geniu! Facand asta ai iesit de acolo de unde esti...
Trimiteți un comentariu