...polen...

Ziua este lunga. Randunicile zboara sus, sus de tot. Gaze albe si rosii bazaie permanernt. Nori aproape negri alearga pe cerul albastru si inalt. Dupa ce ploua, asfaltul este murdarit de flori, polen dulce, si de miros de flori albe.
Este o floare alba, cu centru galben, care imi aduce aminte de o anumita vara.
In statie la Maria Rosetti, tramvaiul 16, pe atunci rosu, trecea linistit...sau nu.
Apoi cupola unei caldiri inalte. Pe coloane albe, ionice, cu picturi murale, marmura...
Floarea alba, in schimb este foarte delicata. N-am idee cum se cheama si nici ce este cu ea. Face doar parte din luna mai. A soarelui cald si galben, a zilelor din ce in ce mai varatice, si a frunzelor verzi. Miros frumos, dar nu asta este caracteristica lor principala.
Cred ca intr-o zi ca asta, acoperita de flori si note muzicale, s-a murit pe degeaba si s-a inviat pentru totdeauna, gratis si mai apoi platind cu petale si miros de flori de salcii plangatoare si salcam.
O sa uiti sa te intorci, iti spuneam, ramanand din tine scheletele albicios.
N-ai inteles atunci, asa cum nu intelegi nici acum.
Florile albe vor inflori iarasi in mai, anul viitor. Dar tu vrei ca timpul sa se opreasca, sa stea.
Ca sa nu pierzi, ca sa nu te intorci inapoi, dar mai ales sa nu mergi inainte. Sa fotografiezi floarea alba, formata din petale ovale si polen galben.
Iar de sus, de pe coloanele albe, ionice, porumbei gri si ochi rosii zboara....si zboara...

P.S. Sunt alergic la polen!