Singuratate

...alergam disperati sa umplem spatiile goale ale fiintei noastre. E atat de intuneric, frig si frustrare in aceste spatii...in care cumva ne e frica sa umblam ...singuri. Si se spune ca daca esti cu cineva nu mai esti singur. E cat se poate de fals! Spatiile goale, vide, reci si ascunse adanc acolo in inima si creierul tau nu pot fi acoperite decat cu lumina sentimentelor pe care le emani ...catre, sau cum ? Catre ea, catre el, sau de cate forme poate fi aceasta imensa emanatie de energie prin care, cum? el sau ea iti incalzesc sau iti lumineaza acele spatii ale fiintei tale in care ti-e groaza sa pasesti sa le explorezi...Si invariabil intervine frica: daca isi ia lumina si caldura si pleaca ? Daca ma lasa singur in tenebrele sufletului mei si nu voi mai gasi nici un fir de lumina sau caldura sa ma pot intoarce inapoi...inapoi ? unde inapoi ? Nu mai exista inapoi exista numai inainte, numai aceasta dureroasa si stramba si frustranta, oooo dar ce frumos ii zice: speranta.
Ce e speranta ? Bine, dar ce e intunecat in sufletul tau iubito ? Aaaa avem amandoi spatii de umplut si in care speram. Speranta...o urasc din tot sufletul si ...in mod ironic sper sa nu am nevoie de ea, dar cum poti trai fara speranta? Nu-i asa ca nu se poate?
Nu, am atata nevoie de lumina ta de ...speranta ta de sufletul tau si nu, nu sper, imi doresc sa te intalnesc inca o data sa ne reluam lumina si explorarea sufletelor noastre atat de mici si incercate.
Singuratatea, este, dupa cum am spus o echimoza a sufletului, o vanataie intunecata si dureroasa, si-mi doresc sa vii sa pui mana pe pe mine sa-ti simt caldura palmei si a rasuflarii tale, stralucirea ochilor tai si, asa e nu ma mai simt singur, si poate nici tu.
Singuratea nu se imparte la doi se inmulteste cu doi si se acopera cu tandrete...dupa care incepi sa speri ca nu vei mai gasi tenebre...sa-i ceri sa ti le acopere sau...sa gasesti resurse sa luminezi iarasi viata cuiva.
Va doresc sa nu mai fiti niciodata singuri.