miercuri, 2 mai 2012

Intre sens si contrasens

Eu cred ca lucrurile interesante se invart intre sens si inversul lui. Sensul existentei noastre se invarte, ori se plimba liniar intre noi, cu noi si pe langa noi (de cele mai multe ori). O luam usor cu metafore cu talc, ii dam sensului o nuanta de umor si de zambet. "Care este sensul TAU, in viata ?" Aceasta intrebare duce catre niste trairi, uneori extrem de puternice. Ce SENS ai in viata ta ? Care este drumul tau, omule ? Incetez cu intrebarile. Aici vine contra-sensul: cel ce se opune sistematic si cu hotarare sensului initial. De unde vine contra-sensul ? Este foarte interesant: noi cream mai degraba contra-sensul decat sensul initial. Si trecem prin experiente cel putin ciudate, ne frustram, doare si ustura. Pentru ca noi vrem spre sens! Am o veste buna si una proasta: sensul nu exista. Asta nu inseamna ca nu exista vreun sens in existenta mea, de pilda, dar contra-sensurile exista. Ele sunt dorintele si sensurile celorlalti oameni din jurul nostru. Iar pentru ei sensul, asa cum am spus mai sus, nu exista. Unde este, deci, logica ? In perceptele introiectate! Sensul larg acceptat, care nu exista! Si abureala constanta intre percepte si vointa pura si umana a fiecaruia dintre noi! Intre ipocrizie si franchete. Apoi apar frustrarile, durerea existentiala, lipsa de sens. Si eu, de exemplu, repet intr-una greseli ce ma duc in durere, fara sa inteleg (sau fara sa vreau sa inteleg) ca, repetand greselile, iar si iar si iar, ajung la nasterea propriului meu contra-sens. Si cum se face, oare, ca ajungand in acelasi punct, simt aceleasi lucruri si ma intreb din nou: "Ba, cat poti ma sa fii de prost ?" In realitate, sper ca sensul meu, inexistent dealtfel, sa apara ca si cum s-ar naste, ar aparea, din dorinte! Este gresit? Habar n-am... Din pacate, observ faptul ca oamenii stiu ce-si doresc, stiu si cum sa faca sa-si indeplineasca dorintele, dar nu o fac. De obicei din cauza contra-sensului celorlalti. Unii ii spun presiune sociala, altii ii spun constiinta, ceilalti ii dau numele de morala...si sunt doar aceeasi forma de auto furt al caciulii. Sau nu! Pentru ca acest popor a fost foarte sarac in marea majoritate a existentei lui, a introiectat valorile sociale cu o asemenea putere, incat pana si sexul marital a devenit un pacat. Si asta pentru ca granitele interpersonale sunt atat de sterse si de fine, incat, in familii, nu se stie exact cine si ce este: femeile au devenit barbati, barbatii au devenit femei, bunicii sunt copii, copiii au devenit bunicii tuturor! Si in clipa in care apare vreo rezistenta individuala in acest haos generalizat, "socialul", "familia", etc., se rascoala cu putere si ingroapa individualitatea! De cele mai multe ori reusesc, si, tendinta catre libertate si individuatie este sugrumata... Asta este marea diferenta de mentalitate si atitudine dintre occident si Romania, dupa parerea mea. Si pentru ca saracia apasa, apasa foarte tare, pentru ca insecuritatea bazala este enorma, oamenii aleg sa traiasca ipocrit, fara valori personale, fara a-si putea valorifica varfurile si calitatile. Calitatea vietii se duce de rapa, oamenii se perimeaza foarte repede si umplu cimitirele prematur. Ingeniozitatea, productivitatea, creativitatea, pofta de viata este aproape abolita. Cum sa poti sa ai o viata sociala corecta, in conditiile in care eu-ul tau, personalitatea ta, depind simbiotic de alte cateva persoane? De aici si problemele economice! Nu stie nimeni ce are de facut, sau ceea ce face, face prost, fara chef, fara pofta de viata, fara vreo recompensa, fara sa astepte nimic in viata lui, decat o existenta terna, aproape de etern. Eternul cantat pe la biserici. Chiar daca ar exista, oamenii nu-si pot alege un sens. Nu au de unde, nu sunt valori, nu exista constiinte mai inalte, nu au modele. Sens ? Nici pe aproape! Ce este oare de facut ? Era o reclama...mai de mult: "fac ce vreau, dar stiu ce fac!". Acesta este sensul cel inexistent. Aproape sa stii ce vrei, si, bineinteles, aproape sa sti ce faci. Restul va deveni istorie! Imi cer scuze pentru generalizarea grosolana, sunt convins ca exista si exceptii.

Niciun comentariu: