Despre sani.

Vine, vine primavara...
Se dezbraca toata tara...fetiscane mici subtiri...sa le admiram...
Sa le admiram deci!
Vine primavara. Iar primul semn al veniri acestui superb anotimp ( dar care pe mine unul ma scoate din sarite )...primul semn, asa cum spuneam nu sunt ghioceii. Sunt fetele, care dintr-o data, devin extrem de dezbracate. Spre incantarea si deliciul acestor barbati, ca mine, care se bucura, fascinati la vederea sanilor aratati in toata splendoarea lor, si chiar intentionat pusi in evidenta sub bluzele extrem de mulate si de transparente. Sani de toate formele, si marimile.
De la sanii feciorelnici, abia inmuguriti la cei plini si maturi.
Peste tot ii vezi, invariabil, minunati si calzi, moi sau fermi, exprimand in acelasi timp feminitate sau maternitate. Mi se pare chiar ipocrit sa spun ca nu ma uit la sanii femeilor. Uneori chiar insistent. Imi plac. Iar relatia mea cu sanii este probabil universal valabila...iar fascinatia provine, poate, din copilaria mica, in care am fost dependent de sanii calzi si darnici ai mamei mele. Ori dorinta de a-i dezmierda nu este o ramasita a teribilei legaturi dintre mama si mine ?
Caldura emanta de ei, afectiunea sanului cald dezvelit, sau usor acoperit, pudic si atat de intim. Este posibil ca fetele, femeile care poarta aceasta superba podoaba sa uite printre durerile provocate de acestia, prin jena unor accidente de natura exhibitionista, ori pur si simplu a unei lovituri de cot ce o lasa literalmente fara suflare, sa uite, sa neglijeze, sau chiar sa nu-si mai doreasca povara lor. Ce pacat, apoi, spre senectute ( sa stiti ca femeile nu imbatranesc niciodata cu adevarat ), sa ajunga la oribile si terifiante operatii...
Si mi-as dori ca voi, fetele si femeile din viata mea sa incercati sa va uitati usor, incet spre pieptul ce este sau va fi obiectul dorintei, adoratiei, al dependentei si a zambetelor discrete, si sa va ganditi ca este minunat sa-i puneti in lumina tandretei, a dorintei, a adoratiei...unui barbat.